Căpşunarii, „sclavi“ pe bani puţini

Norma zilnică a unui muncitor sezonier pe plantaţiile de căpşuni este de 50 de găleţi

În ciuda salariilor tot mai mici oferite, mulţi români muncesc în agricultură. Acum trei ani, angajatorii le ofereau sezonierilor 50 de euro pe zi. Anul acesta, oferta este şi sub 36 de euro pentru o zi la cules de căpşuni.

Şi în acest an, firmele spaniole au venit în România pentru a selecta muncitori pentru plantaţiile de căpşuni. Deşi au fost oferite mai puţine joburi faţă de anii trecuţi, iar salariile au fost considerabil mai mici, mii de români s-au înghesuit la preselecţii.

Firma Bionest a angajat în această primăvară 1.500 de români pentru culesul căpşunilor pe plantaţiile din regiunea Huelva, provincia Andaluzia. În condiţiile actualei crize economice, salariile oferite, de 36 de euro pe zi, au rămas atrăgătoare pentru mulţi compatrioţi. De foarte multe ori însă, cei care sunt recrutaţi de firmele spaniole nu se interesează îndeajuns despre condiţiile oferite în Spania.

Mulţi români consideră că cei 36 de euro pe zi promişi sunt „bani mulţi". Pentru mulţi, suma este de câteva ori mai mare decât ceea ce pot câştiga în ţară. Plecaţi de acasă cu multe speranţe, mulţi sezonieri descoperă în Spania că pentru cei 36 de euro trebuie să muncească uneori până la epuizare.

Normă de 50 de lădiţe

Pe plantaţiile din Huelva, ziua de lucru începe de obicei la ora 7.00 şi se termină la ora 15.30, perioadă în care un culegător trebuie să realizeze o normă de cel puţin 50 de lădiţe sau găleţi cu căpşuni, pentru a primi în totalitate cei 36 de euro. Ca să realizeze norma de lădiţe, culegătorul trebuie să stea aplecat aproape tot timpul, să culeagă manual fiecare fruct în parte şi să-l selecteze, deoarece căpşunile se depozitează în funcţie de categorii.

„Trebuie să fim foarte atenţi cum sortăm căpşunile. Dacă găsesc într-o ladă cu fructe mari o căpşună din altă categorie, nu-ţi pontează lădiţa", explică Maria Berciu (38 de ani), din judeţul Olt. În total, conform contractului, se lucrează opt ore pe zi, iar pauza de masă durează doar o jumătate de oră.

Oricât de eficienţi ar fi culegătorii, veniturile lor depind în mare măsură de condiţiile meteo. Aceştia sunt plătiţi cu 36 de euro doar în zilele în care ies pe câmp, la cules. De fiecare dată când plouă, de exemplu, nu se lucrează la căpşuni. În condiţii perfecte, pentru un total de 25 de zile lucrătoare lunar, un muncitor poate câştiga 900 de euro.

Din venitul lunar, un sezonier plăteşte 180 de euro pentru chirie, iar alţi 200 de euro, în medie, îl costă mâncarea. În cele mai bune cazuri, după ce se scad şi alte cheltuieli personale, la sfârşitul unei luni, un sezonier poate rămâne cu 500 de euro câştig net.

Realitatea este însă alta. De exemplu, la sfârşitul lunii februarie şi la începutul lunii martie, provincia Andaluzia a fost afectată de ploi puternice, care au dus la inundarea multor plantaţii. Mulţi sezonieri au reuşit cu greu să adune bani pentru a-şi plăti chiriile şi pentru a-şi cumpăra de mâncare. De bani puşi de-oparte nici nu s-a pus problema.

Cu autocarul la magazin

Dormitoarele puse la dispoziţia sezonierilor sunt dotate cu baie şi bucătărie. Fiecare persoană are dormitorul său, chiar dacă este mic, iar baia şi bucătăria sunt „la comun". Bucătăriile sunt utilate cu aragaz, frigider şi cuptor cu microunde. În tabăra în care sunt cazaţi, românilor li se impun reguli foarte stricte: nu au voie să introducă băuturi alcoolice, trebuie să respecte orele de odihnă, nu au voie să părăsească incinta.

Sezonierii români sunt duşi în mod organizat de două ori pe săptămână la cumpărături. Transportul se face cu autobuzele firmei spaniole, la un supermarket din localitatea Almonte. Românii au la dispoziţie o oră pentru a-şi cumpăra cele necesare, după care se întorc din nou la barăcile lor.

Timpul liber, românii şi-l petrec citind ziare, reviste sau jucând şah, table sau cărţi. Unii se adună seara în bucătărie şi mai deapănă amintiri în jurul unei oale cu mâncare, pusă pe foc.

Românii rezidenţi, mai prost plătiţi

Muncitorii care vin în Spania cu contract din România se pot considera însă avantajaţi faţă de românii stabiliţi deja în Spania care-şi găsesc de lucru la fermele mai mici din zonă. Aici, angajaţii sunt plătiţi mai prost. Este şi cazul Mariei Dumitraş (43 de ani), din comuna Pantelimon, care a venit la cules de căpşuni pe cont propriu.

Maria se află în Spania de cinci ani, timp în care a lucrat numai în agricultură, la cules. A ales să vină la căpşuni pentru a-şi putea ţine fiica la liceu. Când Daniela (19 ani) a terminat şcoala, mama sa a adus-o şi pe ea în Spania, la cules. Patronul le plăteşte cu câte 20 de euro pe zi, pentru opt ore de muncă.

Dureri de spate şi oboseală

Munca la câmp sau în livezi la recoltat fructe, mai ales cea la cules de căpşuni este foarte istovitoare. Mulţi dintre muncitorii sezonieri se plâng, după câteva luni la cules, că sănătatea lor a avut de suferit. Munca prelungită în poziţia aplecat, în frig, în umezeală sau în bătaia vântului poate duce la apariţia a diverse afecţiuni ale coloanei vertebrale, precum spondiloza, scolioza, hernia de disc sau deviaţii ale vertebrelor.

Foarte mulţi români veniţi la cules de căpşuni în Huelva se plâng că, în urma unei zile petrecute la câmp, deseori nu pot dormi noaptea, din cauza durerilor de spate sau de oboseală. Mulţi dintre ei preferă însă să suporte durerile decât să piardă o zi de lucru, pentru a strânge cât mai mulţi bani.