O zi printre sinistraţii din Aquila

Cutremurul din regiunea Abruzzo i-a lăsat pe mulţi români fără agoniseala strânsă în ani de zile. Supravieţuitorii români din Aquila ai cutremurului din 6 aprilie 2009  aşteaptă o schimbare sau o minune în corturile Protecţiei Civile Italiene. Click aici pentru FOTOGALERIE!

Reporterii „Adevărul” i-au vizitat pe românii sinistraţi pentru a vedea cum decurge o zi obişnuită în tabăra amenajată în Piazza d’Armi, din centrul oraşului Aquila. În corturi, dintre cei 1.600 de sinistraţi, 20 sunt români.

Numărul total al conaţionalilor noştri în taberele din oraş este de peste 100, dar cifra se dublează dacă îi adăugăm şi pe românii din satele înconjurătoare.

Într-un cort de şase persoane stau două familii, înrudite între ele. Astfel, soţii Elena şi Liviu Mihai, împart cortul cu fiica lor, Carmen Topală. Ea este mama unei fetiţe, Claudia, în vârstă de 8 ani.

Originari din Dorohoi, judeţul Botoşani, românii locuiesc de 14 ani în Italia. Şi-au cumpărat case, dar au rămas cu împrumuturile la bancă şi cu speranţa unui ajutor pentru refacerea imobilelor. În acelaşi timp, ca multora dintre locuitorii oraşului, le este frică să doarmă în casele grav deteriorate de seismul de 6,1 grade Richter.

În noaptea cutremurului, Carmen Topală şi fetiţa ei s-au trezit în zgomotul paharelor care se spărgeau de podea. Apartamentul lor se afla la ultimul nivel al unui bloc cu patru etaje şi se auzea cum pereţii clădirii cedau, din cauza mişcărilor impuse de undele seismice. ”Am venit în Italia acum 14 ani, cu o valiză cu haine, acum sunt în aceeaşi situaţie, după atâţia ani de muncă”, ne-a spus Carmen cu tristeţe.

Traume psihologice în urma cutremurului

După instalarea în corturile Protecţiei Civile, Claudia îşi aminteşte din când în când de cutremur. Noaptea se mai trezeşte şi îşi îndeamnă mama să fugă. Voluntarii italieni au adus clovni în tabără, ca să-i facă pe copii să depăşească amintirile neplăcute. După ce mai mulţi copii au desenat insistent prăbuşirea propriilor case, părinţii au decis să-i înscrie la întâlnirile cu psihologii taberei.

Bunicul, Liviu Mihai, face aprovizionarea pentru toată familia de la cantina Protecţiei Civile. Zilnic, sinistraţii primesc prânzul, cu două feluri de mâncare, pâine şi fructe şi câte ceva pentru micul dejun şi cină. Între mese, conaţionalii încearcă să rămână în contact cu voluntarii şi cu forţele de ordine, pentru a fi la curent cu schimbările. Ei ştiu că după evaluarea clădirilor ar putea primi câte 80.000 de euro pentru refacerea caselor.