Peste 12.000 de muncitori români, membri ai sindicatelor italiene

Imigranţii reprezintă o forţă de muncă foarte importantă în Italia, fără de care piaţa construcţiilor ar intra în criză. La Roma cei mai mulţi români lucrează în acest domeniu. În

Imigranţii reprezintă o forţă de muncă foarte importantă în Italia, fără de care piaţa construcţiilor ar intra în criză. La Roma cei mai mulţi români lucrează în acest domeniu.

În Lazio muncesc 22.000 de muncitori imigranţi în construcţii, dintre care 18.000 sunt români. Aproximativ 12.000 dintre conaţionali, precum şi cei care lucrează cu contracte de muncă, în alte domenii de activitate, sunt înscrişi în diverse sindicate.

Muncitorii percep sindicatele drept o instituţie ce le apără interesele: primirea salariului şi garantarea locului de muncă.

6.500 de muncitori imigranţi sunt înscrişi în Fillea CGIL Roma - Lazio. Dintre aceştia 3.850 sunt români.

Dintre cei 9.000 de membri ai La Feneal-UIL Roma 3.700 sunt români care muncesc în sectorul construcţiilor. 4.100 de conaţionali sunt înscrişi la CISL, sindicat care are 13.000 de membri.

Alfredo Zolla, 54 de ani, este responsabilul departamentului de Politici ale Imigraţiei din cadrul CGIL Roma. El a declarat că obţinerea rezidenţei este una dintre cele mai frecvente piedici pe care o întâmpină imigranţii români.

El a mai spus că autorităţile italiene solicită prea multe documente, inutile pentru un cetăţean european.

“Avem, apoi, nenumărate plângeri, cazuri în discuţie despre situaţii în care angajatorii nu plătesc angajatul sau îl plătesc mai puţin decât era prevăzut în contractul de muncă”, a precizat Alfredo Zolla.

Muncitorii sunt adeseori încadraţi într-o categorie inferioară calificării lor profesionale şi a muncii prestate. Sunt dezavantajaţi şi plătiţi mai puţin.

Un număr mare de nereguli au fost depistate în domeniul comercial şi în construcţii, acolo unde foarte mulţi muncitori imigranţi lucrează fără contracte de muncă.

„Suntem o societate de bătrâni”, a completat Alfredo Zolla, care a insistat asupra rolului important pe care îl au femeile care lucrează în domeniul asistenţei familiale.

Multe dintre acestea nu ştiu că au şi o serie de drepturi de care nu beneficiază. Plătind contribuţiile la stat, imigrantele au dreptul la al treisprezecelea salariu sau la restituirea garanţiilor băneşti la sfârşitul contractului de muncă.

„Imaginea românilor nu este cea prezentată la televizor. Imigranţii români nu reprezintă o problemă în zona Lazio. Cei mai mulţi dintre ei sunt oameni cinstiţi care au emigrat pentru a-şi putea susţine familiile acasă”, a declarat Zolla.

„O atenţie deosebită ar trebui acordată romilor, o categorie socială care nu poate fi reprezentată direct în sindicat, deoarece este o categorie mereu în afara circuitului normal pe piaţa de muncă”, a încheiat Alfredo Zolla.

De şase ani în Feneal UIL

„Când ajungi să locuieşti ilegal într-o ţară străină nu ai niciun punct de sprijin, eşti dezinformat”, spune Mircea Grecu, 31 de ani, din Făgăraş.

El este în Italia din 1999. A lucrat la negru în construcţii până în 2002 când a obţinut un contract de muncă legal şi de atunci lucrează pe şantier ca macaragiu.

La puţin timp după obţinerea contractului de muncă a cunoscut un lider sindical, un italian, care venea mereu pe şantier să le vorbească muncitorilor despre rolul sindicatelor.

Cât timp a muncit la negru câştiga foarte puţin. Imediat cum s-a angajat legal a început să se gândească la drepturile sale.

S-a înscris în sindicat şi aşa a aflat, de exemplu, că dacă acumulezi 2.000 de ore de muncă până la 26 de ani, Fondul Edilitar (Cassa Edile) îţi acordă „Premiul de tinereţe”, în valoare de 800-900 de euro.

Viorel Gheorghiţă, 26 de ani, din Făgăraş este de cinci ani în Italia, dar s-a înscris în CGIL abia în 2007. „În momentul în care am fost lucrat legal, am vrut să-mi cunosc drepturile”, spune Viorel.

După ce s-a înscris în sindicat era pe punctul de a fi concediat de patron, fără nicio explicaţie. De fapt, patronul refuza să le plătească măririle salariale promise de câteva luni.

Patronul a fost denunţat la sindicat şi a fost obligat să plătească banii restanţi iar muncitorii au reuşit să-şi păstreze locurile de muncă.