Doar unul din o mie de români vor cetăţenie

Statutul de cetăţeni ai unui stat comunitar le conferă compatrioţilor aproape aceleaşi drepturi cu italienii şi spaniolii. Odată cu admiterea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, numărul compatrioţilor care au decis să solicite cetăţenia italiană sau spaniolă a scăzut simţitor.

Potrivit datelor statistice oficiale, în Spania, după integrarea oficială a României în UE, doar unul din o mie de cetăţeni români a solicitat acordarea cetăţeniei spaniole.

Această ţară nu permite dubla cetăţenie, astfel că un asemenea demers implică renunţarea la documentele româneşti. În Italia, stat care permite dubla cetăţenie, procentul compatrioţilor care solicită documente italiene este de asemenea în scădere.

În anul 2007, doar 3.509 români au primit cetăţenia italiană. La acea dată, comunitatea românească din Peninsulă număra în jur de 650.000 de persoane. 

„Am obţinut cetăţenia prin căsătorie”

Alina Benescu, de 34 de ani, din Brăila, şi Toni Moles, de 37 de ani, din Castellon, s-au cunoscut în urmă cu şapte ani şi s-au căsătorit la foarte puţin timp după aceea. După aproximativ doi ani de căsnicie, Alina a depus actele pentru a deveni cetăţean spaniol, chiar dacă a fost obligată să renunţe la cetăţenia română.

„Am fost puţin dezamăgită la început. A durat cam un an până mi-au eliberat actele de cetăţean spaniol. Ştiu că în sufletul meu voi fi întotdeauna româncă, dar, cum nu cred că voi mai părăsi Spania, ştiu că am făcut alegerea corectă”, explică românca.

S-a redus numărul mariajelor aranjate

Pentru orice imigrant în Spania, obţinerea dreptului de muncă este unul dintre principalele scopuri urmărite. Una dintre cele mai uşoare modalităţi de a obţine acest drept este căsătoria cu o persoană de naţionalitate spaniolă.

La împlinirea unui an de la căsătorie, străinul primeşte, la cerere, cetăţenia mult-dorită. Au existat numeroase persoane care, în schimbul unei sume de bani, şi-au „cumpărat” un soţ sau o soţie cu buletin de Spania.

Acum, odată cu ridicarea moratoriului privind accesul pe piaţa muncii impus cetăţenilor din România şi Bulgaria, această practică nu-şi mai are rostul.

A devenit italian pentru copilul său

Tiberius Bogdan Spornic, de 37 ani, din Rupea, judeţul Braşov, a primit cetăţenia italiană după 17 ani de stat în această ţară. De-a lungul timpului, cererea sa a fost influenţată de mai multe schimbări de lege cu privire la acest demers.

Aşteptarea i-a fost răsplătită în iunie 2008, cu o lună înainte să se nască primul său copil. Străinii întâmpină de multe ori, atunci când  se adresează instituţiilor şi autorităţilor italiene, reticienţa funcţionarilor publici, şi sunt nevoiţi să urmeze proceduri birocratice complicate – „de la deschiderea unui cont în bancă şi până la faptul că, în cazul unui arest, poţi aştepta procesul la domiciliu”, glumeşte Bogdan. 

„Mă bucur că şi fata mea are cetăţenie italiană pentru că aşa poate să aleagă şi ea unde să trăiască”, ne-a spus Bogdan. Cu toate că acum are dreptul, Bogdan nu se gândeşte să îşi exercite dreptul de vot la alegerile italiene.

Acte pentru cetăţenia spaniolă:

cerere tip de solicitare a cetăţeniei
certificat de naştere, original şi traducere legalizată
cazierul eliberat de către poliţia ţării de naştere
certificat în care se precizează adresele la care solicitantul a locuit cu acte în regulă pe tot parcursul şederii în Spania, minim cinci ani neîntrerupţi
autorizaţia de rezidenţă şi paşaportul
contractul de muncă, declaraţia de venit

Acte pentru cetăţenia italiană:

cerere de solicitare a rezidenţei
certificat de naştere, original şi traducere legalizată
adeverinţă de venit pe ultimii 3 ani şi dovada achitării taxelor
cazierul eliberat de către poliţia ţării de naştere
dovada deţinerii unei locuinţe sau închirierea legală a uneia în ultimii patru ani de rezidenţă neîntreruptă în Italia
încadrarea judiciară pe teritoriul italian
contract de muncă