Cum au cucerit compatrioţii noştri Italia

Românii au venit în număr mare în Peninsulă, atraşi de locurile de muncă mai bine plătite. Imigraţia românească în Italia a fost un fenomen dezorganizat, guvernat de două condiţii: să ai unde să dormi şi să găseşti cât mai repede un loc de muncă.

„Acum 15 ani auzeai foarte rar vorbindu-se româneşte pe stradă sau prin autobuze” îşi aminteşte, nostalgic, Marian Ifrim (43 de ani), din Bacău, în prezent rezident la Torino.

Erau primii ani ai imigraţiei româneşti, perioadă în care conaţionalii noştri au pus bazele modului în care vom fi priviţi, ca popor: muncitori neobosiţi şi extrem de rezistenţi. În acea perioadă a avea un român la lucru era o cinste şi o onoare pentru italieni.

Oraşele, primele cucerite

Cele mai mari trei oraşe ale Italiei au fost ţintele preferate ale imigranţilor români. Motivele diferă, de la o metropolă la alta.

Astfel, Roma a atras cel mai intens imigraţia românească datorită statutului de capitală şi de mare oraş turistic, cu preţuri ridicate şi oportunităţi de câştig atât pentru mâna de lucru calificată, cât şi pentru cea necalificată.

Al doilea oraş pe lista preferinţelor românilor a fost Torino. În cazul acestuia motivele au fost două: prezenţa colosului FIAT, care alimenta întreaga industrie a regiunii, şi volumul enorm de construcţii, renovări sau modernizări care a apărut odată cu găzduirea Olimpiadei de iarnă din 2006.

În cele din urmă, Milano a fost ales pentru simplul motiv că reprezintă capitala economică a Italiei şi este oraşul unde banii dictează ritmul vieţii.

Populaţie îmbătrânită

Un alt factor care a contribuit decisiv la dublarea numărului de imigranţi români a fost media de vârstă foarte ridicată a populaţiei din Peninsulă. Având cea mai bătrână populaţie din Europa, Italia a creat un număr de locuri de muncă destinate în mod special femeilor şi cu cerinţe de calificare practic inexistente - îngrijitoarele.

Partea de nord a Peninsulei este considerată zona bogată a ţării. În regiunile Piemont, Lombardia şi Veneto industria are o istorie seculară. Acestea sunt în prezent ariile cu cea mai concentrată imigraţie românească.

Torino este dominat de cei proveniţi din părţile Bacăului şi ale Sucevei. La Milano poţi întâlni un mixt de persoane din judeţele din nord ale ţării, împărţind aceeaşi scară de bloc cu bucureşteni sau craioveni.

Roma este dominată de imigranţi din Piatra Neamţ, Botoşani, Suceava şi Galaţi. În partea de est, în regiunea Veneto, cei mai mulţi români provin din Ardeal şi din zonele de sub poalele Carpaţilor.

Evident, o statistică exactă este imposibil de realizat din cauza dinamicii permanente a populaţiei de imigranţi şi a incapacităţii organelor statului de a realiza un recensământ de amploare.

Sudul sărac nu a atras românii

Imigraţia în masă a românilor a început în 2002, cu cinci ani înainte de intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană. Legile italiene au dat posibilitatea obţinerii rezidenţei celor care reuşeau să convingă patronul să le facă un contract de muncă legal.

Astfel, sute de mii de români au depus cereri pentru permise de şedere în nordul şi centrul Italiei. De la Napoli în jos sărăcia italiană nu a atras conaţionalii noştri.

Salariile de două ori mai mici decât în nord şi exploatarea inumană de către un sistem care nu dă socoteală legilor ţării au fost motivele pentru care imigraţia românească cu greu a coborât mai jos de Roma.

Foarte puţini în Sicilia

Excepţiile au fost reprezentate de extreme: românii înalt calificaţi angajaţi în diverse institute de cercetare sau culturale şi românii provenind din mediile cele mai sărace ale României, muncitori necalificaţi.

Puglia, Calabria şi Sicilia sunt regiuni unde românii au cunoscut condiţia de sclav în forma ei rudimentară, au fost asasinaţi, li s-au reţinut abuziv actele, au trăit în colibe din carton în mijlocul câmpului de pe care recoltau legume.

Peste un milion din 2008

Intrarea României în U.E. a avut ca şi consecinţă imediată creşterea numărului de imigranţi români în Italia. Fenomenul nu a avut proporţiile celui din anul 2002, însă dimensiunile sale au fost semnificative. Astfel încât în cursul anului 2008 numărul românilor din Peninsulă a depăşit cifra de un milion.

Această cifră reprezintă numărul de rezidenţi, 647.000 de persoane, la care se adaugă estimările prezenţelor nedeclarate şi ale fluxului migratoriu mobil.

Dosarele Caritas asupra imigraţiei vorbesc despre circa 1.200.000 de români aflaţi în prezent pe teritoriul Italiei. Ultimele evenimente negative şi campanii mass-media împotriva comunităţii româneşti nu au avut ca efect reîntoarcerea în masă a compatrioţilor.

Raportul dintre sosirile românilor în Peninsulă şi reîntoarcere este relativ stabil, menţinând o uşoară tendinţă de creştere.

Moldovenii, cei mai mulţi

Zona României care a furnizat Italiei cei mai mulţi imigranţi este Moldova. În judeţele Bacău, Suceava şi Botoşani există sate întregi în care au rămas acasă doar bătrânii şi copiii.