Transportul cu autocarul, în colaps

Doar bătrânii şi cei fără bani mai optează încă pentru călătoria cu autocarul

Maşina personală şi avionul sunt modalităţile prin care românii aleg, tot mai frecvent, să călătorească spre ţară. Firmele care fac transport cu autocarul între ţara noastră şi Italia sunt într-o perioadă de criză de când a crescut numărul curselor aeriene.

Oferta transportatorilor tereştri nu poate concura nici cu cea a operatorilor aeronautici şi nici cu opţiunea de a utiliza maşina personală pentru a ajunge în ţară.

Puţini sunt cei care se mai încumetă să stea într-un autocar lipsit de confort cel puţin 32 de ore, perioadă care se poate prelungi în urma controalelor vameşilor sau din cauza vremii nefavorabile.

La firma VicoTrans, care efectuează transport de persoane şi bagaje pe ruta Torino-Iaşi, preţul biletelor a scăzut încă din 2007. Dacă până atunci un drum din România costa 120 de euro, acum costă 90 de euro.

Pasageri la dus, nu şi la întors

Concurenţa şi criza i-a convins pe patroni să scadă şi tarifele serviciului de coletărie, la sediul firmei putând fi văzut un afiş care anunţă: „Din ianuarie 2010, preţul la kilogram va fi de un euro, în loc de 1,5 euro".

Firma Trans Dor efectuează transport cu autocarul de la Botoşani la Torino în fiecare săptămână. La ultima cursă au existat 12 pasageri care au venit din România în Italia şi niciunul care să facă drumul în sens invers.

„Nu ne permitem să anulăm cursele, chiar dacă nu avem pasageri, deoarece am pierde clienţii care obişnuiesc să meargă cu noi în ţară. Ne umplem însă cu pachetele pe care românii le trimit rudelor. De multe ori nu ne acoperim cheltuielile - care se ridică la 2.000 de euro pe cursă", spune Liviu Aioanei (38 de ani), unul dintre şoferi. Expedierea bagajelor voluminoase prin intermediul autocarelor este mai rentabilă ca preţ decât în cazul avionului.

Călătorii pe datorie

Există şi categorii de români care preferă autocarul în locul avionului. Este cazul bătrânilor care vin în vizită la copii şi nu s-ar descurca să facă o călătorie cu avionul. Alţii sunt muncitorii de sezon, tinerii care vin în vizită la părinţi sau cei care vin „pe datorie".

„Mai sunt şi români care nu-şi permit să plătească biletul. Îi urcăm în autocar pe datorie şi plătesc rudele atunci când ajung la destinaţie sau îi trecem pe caiet şi ne dau banii la primul salariu. Dar lucrul acesta se întâmplă doar cu cei cunoscuţi", precizează Liviu.