Silvia Candrea: „Din italian l-am făcut pe soţul meu ardelean“
0
Silvia Candrea s-a căsătorit de 20 de ani cu un locuitor din Peninsulă pe care l-a învăţat să se comporte ca un transilvănean neaoş, să bea palincă şi să asculte muzică populară. O româncă a reuşit să-l convingă pe soţul său italian să înveţe limba română şi să adopte obiceiurile noastre, pe care bărbatul le-a îndrăgit imediat şi le-a pus în aplicare.
Un cuplu mixt, format din o româncă şi un italian, poate fi considerat un exemplu de integrare. Silvia Candrea (42 de ani), originară din Sibiu, trăieşte şi munceşte în Italia de aproape 20 de ani, fiind căsătorită cu Antonio Lordo (45 de ani), din provincia Asti. În prezent, cei doi locuiesc la Alessandria, împreună cu copilul lor, Alex, în vârstă de 19 ani.
Povestea româncei începe în urmă cu 21 de ani, când viitorul soţ al acesteia a decis să facă o călătorie în ţara noastră, ştiut fiind că acolo „sunt fete frumoase”, după cum mărturiseşte chiar Antonio. Astfel, împreună cu un prieten, italianul a ajuns la Sibiu, unde a cunoscut-o pe cea care, în scurtă vreme, avea să îi devină soţie.
Atras de locuri şi de fata pe care abia o cunoscuse, Antonio s-a stabilit la Sibiu, unde a început o afacere împreună cu un partener român. Era vorba despre un en-gros de produse alimentare, care a funcţionat foarte bine, dar după o anumită perioadă de timp, au început să apară divergenţe între el şi partenerul român, în urma cărora italianul s-a retras.
Din nou în Peninsulă
În urma neînţelegerilor cu partenerul de afaceri român, familia a decis să se mute în Italia, unde s-a stabilit definitiv. Între timp, Antonio a învăţat foarte bine limba română, pe care o vorbeşte cu accent ardelenesc şi foloseşte regionalisme specifice zonei Sibiului. De asemenea, acesta şi-a însuşit de la soţie multe obiceiuri româneşti. În prezent, în Peninsulă, Antonio profesează ca mecanic auto, meserie care îi permite să ducă o viaţă liniştită. Silvia lucrează de multă vreme într-o fabrică de confecţii, aplicând accesorii pe bluze pentru mărci de renume.
De-a lungul timpului, ei au ajutat să vina în Italia mai multe rude ale soţiei împreună cu familiile lor, “astăzi fiind toţi realizaţi şi la casele lor”, ne povesteşte Antonio.
Familia se reuneşte în formulă completă la sfârşit de săptămână la casa unuia dintre membrii ei, unde se încinge câte o petrecere tipic românească.
La aceste chefuri se mănâncă bucate ardeleneşti, se bea palincă, se ascultă muzică populară şi manele. Fiecare întâlnire este un moment mult aşteptat. “Neamurile mele au un simţ al umorului foarte dezvoltat şi ne distrăm foarte bine”, mărturiseşte Antonio, referindu-se la rudele din partea soţiei.
Vorbesc italiana foarte rar
Silvia este mulţumită că soţul ei a învăţat atât de bine limba română, iar în casă italiana este folosită foarte rar, doar atunci când printre oaspeţi se găsesc italieni care nu ştiu limba noastră. Familia merge cu plăcere în România, însă Antonio declară că a rămas cu un gust amar.
El povesteşte o întâmplare cu un autentic accent ardelenesc. Îşi aminteşte că în una dintre vacanţe, la intrarea în România, a ajuns cu maşina lovită uşor, din Italia. „La punctul de frontieră nici nu au vrut să mă lase să intru, deoarece nu aveam dovada că maşina era pălită. Le-am explicat că în Italia nu e obligatoriu să declari păliturile la maşină”, povesteşte italianul.
Se încarcă comentariile...
