Românul bun şi românul rău în Italia

Compatrioţii noştri erau consideraţi, la începutul anilor ’90, cei mai buni imigranţi. Conaţionalii noştri care intră în contact cu italieni sunt consideraţi persoane de încredere de către aceştia. Românii care apar la ştiri sunt „personajele negative ale imigraţiei“.

Imaginea comunitaţii româneşti s-a transformat în ultimii trei ani. Intrarea României în Uniunea Europeană a schimbat radical modul în care românii sunt priviţi de către italieni.

Ei au devenit peste noapte o ameninţare, s-au transformat din mâna de lucru ieftină şi care suporta aproape orice abuz, în cetăţeni cu drepturi egale. Acum, românii au dreptul la un contract de muncă fără a avea şi un permis de şedere. În plus, fiecare are dreptul de a circula liber.

„Românii sunt văzuţi acum ca o ameninţare: bărbaţii sunt violenţi, beţivi, criminali sau agresori sexuali. Femeile sunt cele care despart familii, aşa numitele «menajere sexy» care sucesc capul bătrânilor şi le golesc conturile”, susţine sociologul Pietro Cingolani.

Cei care muncesc sunt respectaţi

Jolanda Rubietti (90 de ani), din Torino, o consideră pe Simona Amariţei (45 de ani), cea care o îngrijeşte, fiica pe care n-a avut-o niciodată. Pentru italiancă, românii răi sunt cei pe care-i vede la ştirile de la televizor. „Nu există pădure fără uscături, toţi trebuie să plătească, indiferent de naţionalitatea pe care o au”, spune Jolanda.

Pentru Luisella, 56 de ani, proprietara unui magazin de flori, românul bun îl reprezintă Gabriela, o tânără care a lucrat pentru ea un an şi jumătate.

Românca a păstrat o relaţie foarte bună cu italianca, chiar dacă acum nu mai lucrează împreună. Pentru Luisella, românii răi sunt cei care se opresc în mijlocul pieţei şi consumă băuturi alcoolice. „Sunt gălăgioşi şi lasă multă mizerie în urma lor”, spune Luisella.

Giovanni, 70 de ani, este patronul unui magazin. Alina Dima, 29 de ani, din Bacău, este angajata sa de un an de zile. Toate fetele care au lucrat la acest magazin au fost românce.

„Am încredere în ea, este punctuală şi educată. Ea descuie uşa magazinului dimineaţa şi se ocupă de încasări”, spune Giovanni. Pentru el, românii răi sunt „ţiganii care încearcă să-i fure marfa de pe tejghea”. „Unii fură să se îmbogăţească, dar mai sunt şi cei care fură pentru că n-au ce mânca”, adaugă el.

„Reacţia comunităţii a întârziat”

Opinia celor din capitala Italiei nu este diferită de cea a locuitorilor din nordul ţării. Majoritatea italienilor recunosc faptul că legea este prea permisivă şi că ziarele, împreună cu televiziunea, exagerează gravitatea şi frecvenţa infracţiunilor comise de români.

„Imaginea românului, aceea transmisă prin intermediul mijloacelor mass-media, este cea a delincventului. Însă, experienţa mea personală este diferită. Am doi colegi români care sunt persoane de încredere, iar în România am cunoscut oameni inteligenţi şi culţi”, este de părere Davide Paone, 30 de ani, din Roma, angajat la o benzinărie.

Profesorul Mario Morcellini, preşedintele Facultăţii de Stiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii La Sapienza din Roma este de părere că reprezentanţii românilor ar fi putut lua atitudine împotriva intoleranţei din mass-media italiană.

În opinia acestuia, este surprinzător faptul că asociaţiile româneşti sau sindicaliştii n-au înţeles, de-a lungul timpului, că se construia o „coaliţie negativă” împotriva conaţionalilor.

„Ne aflăm într-o fază foarte critică şi e nevoie de o strategie politică pentru a ţine sub control tensiunile. Un sistem informativ, care era interesat să garanteze egalitate, s-a înrăutăţit şi creează stereotipuri false”, afirmă el.

O ţară care se mândrea cu o atitudine flexibilă în ceea ce priveşte rasismul s-a schimbat într-un climat mediatic obsesiv.

Mario Morcellini

sociolog