Românii acceptă uşor să fie donatori

Românii acceptă uşor să fie donatori

În regiunea Piemonte din nordul Peninsulei, rudele conaţionalilor aflaţi în moarte cerebrală acceptă uşor transplantul. Dintre comunităţile străine, cea românească este cea mai dornică să salveze vieţile altor oameni cu ajutorul organelor prelevate de la rudele aflate în moarte cerebrală.

În ultimii cinci ani, în spitalele din regiunile Piemonte şi Val d’Aosta, 19 români au intrat în moarte cerebrală. În 15 cazuri, rudele au fost de acord ca pacienţilor să li se doneze organele, iar restul au refuzat. Doar unul dintre pacienţi a cerut, încă de când era sănătos, să-i fie donate organele.

Nu acelaşi lucru se întâmplă cu reprezentanţii altor comunităţi. „În cazul popoarelor arabe, ne confruntăm cu un nivel de refuz foarte ridicat din partea rudelor. Chiar şi italienii, în proporţie de 30%, refuză donarea organelor.

În ceea ce îi priveşte pe români, chiar dacă cifrele nu sunt foarte mari, doar 20% de cazuri de refuz reprezintă un procent bun”, spune doctorul Pietro Paolo Donadio, directorul secţiei Anestezie şi Reanimare din Spitalul Molinette.

Donaţii de la pacienţii în moarte cerebrală

Cea mai grea misiune a doctorului este aceea de a explica rudelor că persoana lângă care au trăit atâţia ani este în moarte cerebrală, deşi este conectată la aparatele medicale şi inima încă îi bate. Discuţiile cu rudele durează în medie două ore în care li se explică pe larg importanţa donării de organe.

„Românii sunt apropiaţi italienilor ca limbă, religie şi cultură şi mulţi dintre ei aprobă această donaţie care poate salva multe alte vieţi”, explică doctorul.

În cazul unui pacient tânăr, se pot transplanta inima, ficatul, rinichii, intestinul şi plămânii. De la cei în vârstă se folosesc rinichii şi ficatul.

29 de români, beneficiari Ai transplanturilor

Doctorul Donadio a subliniat că românii nu sunt numai donatori, ci primesc, la rândul lor, organe. În ultimii cinci ani, 29 de pacienţi au fost supuşi unor intervenţii de transplant în spitalele din Piemonte. În 14 dintre aceste cazuri a fost vorba despre transplanturi de ficat.

În ceea ce priveşte transplantul de la o persoană care este în viaţă, în spitalele din Italia există un control la sânge pentru a se preveni traficul de organe. „Femeia rromă care fură un copil pentru a-i vinde organele este un mit. Transplantul cu organele unui copil este foarte dificil de efectuat pentru că se găseşte foarte greu o persoană compatibilă”, explică Donadio.

O fetiţă, salvată de ficatul tatălui

Dianei Rebegea (doi ani), din Torino, i-a fost diagnosticată o tumoare hepatică, în urmă cu şase luni. Singura ei şansă de supravieţuire a fost să primească un sfert din ficatul tatălui ei. Operaţia a avut loc în această lună, tot la Spitalul Molinette.

Părinţii ei, Adrian Rebegea (28 de ani), din Bacău, şi Simona Mernea (34 de ani), din Târgu-Jiu, locuiesc în Italia de opt ani.
Comisia de evaluare din Spitalul Molinette întâlneşte, uneori, şi cazuri suspecte. Un român din Torino s-a prezentat în faţa comisiei cu un bărbat sosit din România care spunea că doreşte să-i doneze un rinichi de-al său.

„Persoana respectivă avea mulţi copii în România şi nu ştia limba italiană. După ce i-am explicat foarte clar care sunt complicaţiile unui transplant, bărbatul s-a răzgândit. Este posibil ca acesta să fi fost convins cu bani”, explică doctorul.

În cazul popoarelor arabe, ne confruntăm cu un nivel de refuz foarte ridicat din partea rudelor.

Pietro Paolo Donadio
medic