"New York Times" analizează imigraţia din Italia

Cunoscutul cotidian american "New York Times" a dedicat în numărul de miercuri spaţiu amplu unei analize a fenomenului imigraţiei din Italia. O analiză la rece, făcută dintr-o ţară care a

Cunoscutul cotidian american "New York Times" a dedicat în numărul de miercuri spaţiu amplu unei analize a fenomenului imigraţiei din Italia. O analiză la rece, făcută dintr-o ţară care a fost construită în urma imigraţiei. În articolul semnat de Michael Kimmelman, îşi găsesc loc, rând pe rând, noul guvern şi noul primar al Romei cu promisiunile lor electorale, proiectele de lege, fugărirea ţiganilor din Napoli şi nelipsitul caz Mailat.

Despre guvern, Kimmelman spune că a ajuns la putere acum două luni cu promisiunea de a bloca imigraţia ilegală, pe care a asociat-o necondiţionat infracţionalităţii. În timpul campaniei electorale s-a făcut des trimitere la infracţiunile comise de imigranţi, deşi în Italia rata criminalităţii nu a crescut din 1991.

Guvernul este acuzat că a propus una dintre cele mai dure legi ale imigraţiei din Europa, reuşind să stârnească dezaprobarea organizaţiilor de apărare a drepturilor omului, a ONU şi a Vaticanului. Nu a trecut neobservat nici populismul partidului de extrema dreaptă, Liga Nordului, care a asociat italienii cu indienii din Statele Unite: "Indienii şi-au pierdut pământurile pentru că nu au ştiut să gestioneze imigraţia".

Kimmelman se ocupă şi de Gianni Alemanno, care şi-a bazat în întregime discursul electoral pe lupta împotriva criminalităţii. "Este greu să ne amintim când a câştigat cineva primăria Romei fără un proiect cultural valid".

Nelipsitul caz "Mailat" este analizat prin importanţa care i s-a dat în mass-media şi prin şocul pe care l-a produs la nivelul opiniei publice. "Paradoxul constă în faptul că acum Italia trăieşte acelaşi şoc care a fost trăit în Statele Unite acum un secol, când milioane de italieni au emigrat". Totul a dus la un val de xenofobie la adresa românilor, fără un motiv real.

Analiza continuă şi prin prisma scăderii natalităţii şi a impactului demografic pozitiv al imigranţilor. În plus, Italia nu ar supravieţui fără muncitorii străini: "De la albanezele şi româncele care au grijă de bătrâni până la indienii care au grijă de vaci şi produc celebrul ".

În închierea articolului, autorul aminteşte câteva iniţiative culturale menite să promoveze părţile pozitive ale imigraţiei, organizate în muzeele din Roma. Kimmelman le numeşte "mici-mari iniţiative" şi se întreabă retoric dacă acestea vor continua.