Muncitorii români nu au incredere in bursa locurilor de muncă

Bursa locurilor de muncă pentru românii din străinătate va ajunge şi la Torino, oraşul cu cea mai numeroasă comunitate de români din nordul Italiei. Pe lângă firmele care vor veni

Bursa locurilor de muncă pentru românii din străinătate va ajunge şi la Torino, oraşul cu cea mai numeroasă comunitate de români din nordul Italiei. Pe lângă firmele care vor veni să prezinte oferta de muncă din ţară, anul acesta autorităţile administraţiei publice române vor face o campanie de informare.

Pliantele vor oferi informaţii românilor aflaţi la Torino despre drepturile şi obligaţiile pe care le au ca municitor în Italia şi ce riscuri îşi asumă când lucrează la negru. În plus, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a pregătit materiale informative despre cum se poate deschide o firmă în România şi care sunt oportunităţile de finanţare europene.

Iniţiativa este sprijinită de Consulatul General de la Torino şi de Primăria din Torino. Consulul Alexandru Dumitrescu s-a implicat activ în campania de informare a românilor cu privire la această bursă. "Noi am pregătit fluturaşi ce vor fi împărţiţi la biserici, în pieţe şi în toate locurile de întâlnire a românilor", declară acesta.

Salariu pe bucăţi

Pe orice şantier din Torino se află cel puţin un muncitor român. Florin Daraban, 24 de ani, munceşte ca instalator, dar în România are calificarea de tehnician silvic. Bursa locurilor de muncă îl interesează, pentru că ar vrea să se întoarcă la Covasna în cel mult doi ani.

Fratele său este tâmplar şi îl va ajuta să-şi construiască o casă. S-ar întoarce pentru un salariu de minim 800 de euro, cu toate că aici câştigă 1300 de euro. "Fostului patron pentru care am lucrat i-am intentat proces pentru că nu mi-a plătit două salarii. Nici cel pentru care lucrez acum nu este serios cu banii. Mi-i dă cu ţârâita. Dacă mi se oferă ceva serios eu m-aş întoarce".

Bogdan Farcaş, 23 de ani, este la rândul său interesat să se întoarcă acasă, dar peste 2-3 ani. Merge la bursă doar de curiozitate pentru că e convins că nu i se oferă nimic serios. Aici montează pereţi din rigips-carton şi este mulţumit de munca sa. S-ar întoarce acasă pentru 700 de euro siguri.

8 ani în Italia şi 8 ani în Austria

Dumitru Marius Berinde, 47 de ani, este din Satu-Mare. Are 16 ani de când nu mai munceşte în România, opt ani a muncit în Austria, iar opt de când munceşte în Italia. La bursă nu are de gând să meargă pentru că nu vrea să mai fie angajat în România.

Are casă în ţară şi o să se întoarcă să îşi deschidă firma sa, dar doar când copilul său va fi mare. Copilului, în vârstă de 13 ani, i-a cumpărat manuale şcolare din România iar acesta învaţă singur acasă. "Când o să crească mare eu aş vrea să se întoarcă în ţară cu noi, dar până atunci nici nu mă gândesc să plec de aici".

Baloşi Daniel, 22 de ani, din Iaşi, va merge şi el la bursă din curiozitate. I s-ar părea o nebunie să se întoarcă pentru un salariu mai mic de 800 de euro. E nevoit să muncească aici pentru că are rate de plătit pentru încă trei ani. În plus, ar vrea să se înscrie la o şcoală tehnică şi aşa ar deveni inginer în construcţii.

Ștefan Orest Ponohaci, 22 de ani, nu este deloc interesat de bursa locurilor de muncă. Ştie că i s-ar oferi un salariu prea mic. Aici câştigă 1.400 de euro pe lună şi în doi ani de zile a reuşit să îşi construiască o casă la Marginea, în satul natal. În Italia nu intenţionează să se oprească prea mult pentru că în ţară îl aşteaptă soţia şi un copil.

"Eu când merg în august acasă pentru o lună muncesc cu ziua la cei din sat, îi ajut să îşi construiască casele şi câştig 100 de euro pe zi. Am de gând să mă întorc în ţară şi să lucrez pe contul meu. O să câştig mai mult ca în Italia şi mult mai mult ca angajat în România".