Munca în străinătate, pericol de divorţ

Statisticile din acest an arată că din ce în ce mai multe cupluri divorţează, iar una dintre cauzele principale este plecarea la muncă, în străinătate a unuia dintre parteneri.

Statisticile din acest an arată că din ce în ce mai multe cupluri divorţează, iar una dintre cauzele principale este plecarea la muncă, în străinătate a unuia dintre parteneri.

Într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică se arată că în 2008 numărul divorţurilor a fost de 36.308, cu 11,3% mai multe decât în 2006. Cele mai multe divorţuri, 68%, provin din "alte cauze", una dintre ele fiind plecarea peste graniţă a soţului sau soţiei.

Femeile cer divorţul

Conform specialiştilor, în ultimul timp, din ce în ce mai multe femei plecate la muncă peste graniţe intentează divorţ: "A crescut numărul divorţurilor în ultima perioadă, mai ales în cazurile în care unul dintre parteneri este plecat la muncă într-o altă ţară. Este vorba de generaţia între 30 şi 35 de ani. De obicei femeile introduc divorţul, şi cei care divorţează din această cauză provin dintr-o clasă socială submedie", spune Cristian Grigore, avocat.

Purtătorul de cuvânt al Judecătoriei Paşcani, Nicolae Prisecaru, a declarat pentru un ziar din Iaşi că vara numărul divorţurilor din localitate se dublează, în majoritatea cazurilor unul dintre parteneri fiind plecat în străinătate. Şi aici, cele mai multe divorţuri sunt intentate de soţii.

Psihologul Eliza Nicolaescu oferă şi o explicaţie a deciziei partenerului de a divorţa: "Din punct de vedere social, este acceptat ca bărbatul să aibă relaţii extraconjugale, dar de obicei ei nu-şi părăsesc familia, nu intentează divorţ.

Statistic, sunt mai puţini bărbaţi care divorţează. Cel care pleacă din ţară se schimbă foarte mult. Intră într-un alt tip de societate, alt mediu profesional. Aceste schimbări externe se reflectă şi în interiorul persoanei, ceea ce duce la schimbarea intereselor şi motivaţiilor, iar în momentul în care se întoarce acasă nimic nu mai e la fel ", spune Eliza Nicolescu, psiholog.

Excepţie de la regulă

Emilia (38 de ani), din Bucureşti, trece în prezent printr-un divorţ provocat de plecarea soţului ei: "Soţul meu a plecat să muncească în Spania acum trei ani. Vine anual acasă, dar de fiecare dată am simţit o răceală din partea lui. Anul acesta însă a fost cel mai dureros.

Nici eu nu-l mai iubeam, aşa că anul acesta s-a produs ruptura care plutea în aer de mult timp. Mi-a spus că vrea să ne despărţim şi am fost de acord. L-am întrebat de ce şi nu a putut să-mi dea un răspuns cert. Nu ştiu dacă şi-a găsit pe altcineva acolo, nici nu mai contează. Nu ne mai iubim şi cred că e cel mai bine aşa, pentru amândoi", spune Emilia.

"Ochii care nu se văd, se uită"

Banii nu aduc fericirea, dar asigură supravieţuirea. La asta s-au gândit cei mai mulţi dintre cei care au plecat să muncească în străinătate, fără a conştientiza că nu pot compensa lipsa iubirii. Consecinţele plecării sunt însă drastice, şi lasă "urme":

"În momentul în care s-a luat hotărârea ca unul dintre membri să plece la muncă într-o altă ţară nu s-a gândit că asta poate duce la ruperea căsniciei. Dar timpul trece şi ochii care nu se văd, se uită. Oamenii au nevoie de dragoste, de apropiere, iar banii nu pot compensa lipsa unui partener, cu care să împărtăşească evenimentele de zi cu zi", explică sociologul Lazăr Vlăsceanu numărul mare al divorţurilor cauzate de plecarea unuia dintre parteneri la muncă "afară".

Este şi cazul Emiliei, de 35 de ani, din Zalău: "După opt luni de la plecarea mea, soţul m-a anunţat că vrea să divorţeze. Îşi găsise pe altcineva. Am vorbit cu patronii din Italia şi m-am dus acasă pentru a-mi salva căsnicia. Soţul meu a refuzat categoric. Am suferit enorm". Emilia lucrează ca menajeră în Petriccione, provincia Teramo.

Copiii suferă cel mai mult

Evoluţia societăţii şi globalizarea au un preţ. În acest caz - destrămarea familiei: "Rata divorţurilor a crescut enorm, mai ales de când s-a deschis piaţa muncii, iar membrii familiei trăiesc în medii profesionale diferite. Principala cauză care determină migrarea membrilor este faptul că piaţa de muncă a devenit globală. În acest moment primează situaţia materială, nu confortul familiei", explică Lazăr Vlăsceanu.

Suferinţa lor, de cele mai multe ori, nu este exprimată, în schimb este cea mai intensă. Copiii au cel mai mult de suferit după aceste despărţiri, care pot avea repercusiuni pe termen lung asupra lor: "Copiii sunt consideraţi sindromul familiei. Dacă îi lipseşte tatăl, va fi anxios, neîncrezător, izolat, depresiv. Dacă mama nu e lângă el, îi va lipsi afectivitatea şi poate deveni agresiv. Părinţii nu au voie să dispară însă din viaţa copiilor", atrage atenţia Eliza Nicolaescu, psiholog.

Familia, la mâna statului

Ca în multe alte cazuri, şi în această situaţie statul este cel care poate lua măsuri: "Pentru a reduce numărul divorţurilor este nevoie de o politică la nivelul pieţei de muncă, de întărire a familiei. Piaţa muncii trebuie să evolueze în aşa fel încât să existe oferte de muncă şi pentru partener. Nu trebuie să fie individualizată. Există propuneri în acest sens, solicitări, care să amelioreze individualismul social", spune Lazăr Vlăsceanu