Interzicerea clonării şi a eugeniei, drepturi europene

Mai multe documente proclamate după cel de-al doilea Război Mondial protejează drepturile omului în lume. Odată cu evoluţia societăţii şi cu dezvoltarea tehnologiei şi aceste documente

Mai multe documente proclamate după cel de-al doilea Război Mondial protejează drepturile omului în lume. Odată cu evoluţia societăţii şi cu dezvoltarea tehnologiei şi aceste documente au suferit modificări, incluzând drepturi la care nu ne-am fi putut gândi în urmă cu 20 de ani. Unul dintre aceste documente este Carta Drepturilor Fundamentale a UE.

Câţi dintre noi cunoaştem faptul că între drepturile fundamentale de care avem parte ca cetăţeni ai Uniunii Europene face parte şi cel care interzice clonarea fiinţelor umane?

Autorităţile europene au luat măsuri în acest sens la numai câţiva ani după ce oamenii de ştiinţă au demonstrat că tehnologia clonării poate fi pusă în practică. Oaia Dolly, primul mamifer clonat devenit celebru, a fost prezentat lumii în februarie 1997.

La numai trei ani distanţă, autorităţile Uniunii Europeană au luat măsuri împotriva clonării umane, alarmate că acest lucru va deveni posibil şi pentru oameni. UE ]a iniţiat prin proiectul Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene interzicerea unor astfel de experimente pe fiinţe umane. Documentul a fost adoptat anul trecut de Parlamentul European.

La fel ca interzicerea clonării, tot în cadrul dreptului la "integritatea persoanei", Carta interzice şi practicile eugenice. Asta înseamnă că este oprită ameliorarea calităţilor biologice ale rasei umane prin măsuri genetice (alegerea părinţilor, sterilizarea, etc.), folosită uneori în scopuri rasiste, aşa cum a încercat să facă regimul nazist.

În acelaşi timp, documentul european subliniază nişte drepturi pe care locuitorii de pe "Bătrânul continent" le aveau deja din 1951, de la adoptarea Convenţiei Drepturilor Omului, însă le defineşte mai clar. De exemplu, interzicerea folosirii corpului omenesc sau a părţilor lui pentru beneficii financiare.

Nici oamenii de ştiinţă şi nici artiştii nu au fost uitaţi. Artele şi cercetările ştiinţifice trebuie să fie libere de constrângeri, potrivit documentului european.

Carta Drepturilor Fundamentale mai defineşte libertatea de a conduce o afacere, bineînţeles în concordanţă cu prevederile legii. Tot privitor la muncă, noua Cartă are un întreg capitol denumit "Solidaritatea" care susţine drepturile angajaţilor, referitor la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, iar în cazul conflictelor de interese, dă posibilitatea de a organiza greve.

Documentul este împărţit în şase capitole- "Demnitatea", "Libertăţile", "Egalitatea", "Solidaritatea", "Drepturile cetăţenilor" şi "Justiţia". În domeniul politic, Carta precizează drepturile cetăţenilor europeni de a alege şi a fi aleşi în Parlamentul European, dar şi pe cel de a alege şi a fi ales în localitatea de rezidenţă din UE, la fel ca cetăţenii ţării respective.

Deşi a fost aprobată de Parlamentul European, Carta nu are încă un caracter obligatoriu. Cetăţenii vor putea însă să invoce actul normativ în faţa Curţii Europene pentru Justiţie de la Luxemburg, după cum a susţinut purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Frisco Roscam Abbing, într-un interviu din primăvara acestui an.

Două dintre statele Uniunii Europene, Marea Britanie şi Polonia, nu au acceptat prevederile Cartei. Britanicii se tem că salariaţii ar putea cere în baza documentului drepturi suplimentare, cum ar fi scurtarea timpului de muncă.

Asta în timp ce polonezii, unde confesiunea catolică este predominantă, cred ca se poate deschide calea pentru căsătoriile între homosexuali, ţinând cont de referirile la nediscriminarea pe criterii de opţiuni sexuale prevăzute în documentul european.

Document imperativ

Avocatul Cristian Luca Grigore ne-a explicat deosebirile dintre Carta UE şi Declaraţia Drepturilor Omului a Organizaţiei Naţiunilor Unite. El spune că documentul european este mult mai detaliat în prevederile sale.

El este de părere chiar că autorităţile europene au tins chiar spre a impune reguli generale, interzicând anumite comportamente şi declarându-le ca fiind obligatorii pe altele. Aceasta înseamnă că prevederile sale trebuie să devină obligatorii pentru statele membre UE.

"Prin cele prevăzute la finalul său, Carta instituie un principiu cel puţin ciudat, în sensul că cele stipulate în cuprinsul său nu sunt interpretabile. Astfel, devine un document imperativ, interpretarea fiind tocmai modalitatea prin care s-ar putea face analiza unei prevederi legale", a arătat avocatul Cristian Luca Grigore.

Pe de altă parte, specialistul susţine că documentul european care doreşte să-şi impună prevederile poate crea contradicţii între indicaţiile sale şi legile din fiecare stat european în parte.

În plus, la baza elaborării Cartei au stat relaţiile internaţionale ale statelor membre şi jurisprudenţa europeană în general şi în special cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât la această dată mulţi avocaţi invocă în apărările lor prevederile documentului în faţa Curţii Europene.