Gheorghiţă, un ţigan integrat

Rar găseşti pe cineva în Italia, să vorbească de bine un ţigan. Şi totuşi, la sediul asociaţiei italiene "Zingari oggi", l-am întâlnit pe Memiş Gheorghiţă, de 44 de ani,

Rar găseşti pe cineva în Italia, să vorbească de bine un ţigan. Şi totuşi, la sediul asociaţiei italiene "Zingari oggi", l-am întâlnit pe Memiş Gheorghiţă, de 44 de ani, ţigan din Constanţa. El este omul bun la toate. Are grijă de curăţenie sau face comisioane. Şi a toată lumea are o impresie bună despre el.

Trăieşte cu familia sa pe malul râului Stura, într-o rulotă: el, soţia şi cei patru copii, toţi sub 12 ani. În Constanţa a lucrat ca sudor-lăcătuş pe şantierul naval până în 1994, când a fost disponibilizat. A plecat din ţară în 2002 şi de atunci trăieşte la Torino.

Până anul trecut a trăit mai mult din cerşit, zice el, căci nimeni nu a vrut să-l angajeze. Dar Gheorghiţă îşi cunoaşte drepturile. A mers de nenumărate ori la primărie să ceară alocaţia pentru copii şi "bonul-bebeluş", pentru cel de-al treilea copil născut în Italia, în valoare de 1.500 de euro. Nu a văzut însă nimic din toate acestea, de fiecare dată fiindu-i cerută o adresă a casei unde locuieşte, casă pe care el nu o are.

Gheorghiţă nu a renunţat. A insistat să i se dea un job, ca să nu mai fie nevoit să cerşească. După multe insistenţe, primăria l-a ajutat să se angajeze la "Zingari Oggi".

Încă de la început, ţiganul le-a arătat că el vrea să muncească. Preşedinta asociaţiei i-a pregătit şi un test. A lăsat un portofel doldora de bani la îndemâna lui. Gheorghiţă însă a demonstrat că se poate avea încredere în el, iar acum i se dau bani şi merge să plătească facturile.

Bucuros că după atâţia ani are un contract de muncă, el a reuşit să-şi facă buletin de Italia, chiar dacă nu are o casă unde să stea.

Asociaţia pentru care lucrează ţiganul colaborează cu primăria la proiectul "Abit-azioni" (Case). Proiectul constă în a-i ajuta pe romii care au contracte de muncă să-şi găsească un apartament de închiriat. Primăria compensează proprietarii care sunt de acord să închirieze locuinte ţiganilor. Însă chiria costa 500-600 de euro.

Primăria îi ajută pentru un an de zile, doar din momentul în care ei nu mai reuşesc să plătească singuri. Cu salariul pe care îl primeşte acum, 400 şi ceva de euro, Gheorghiţă nu se poate înscrie în proiect. Banii îi sunt necesari pentru a-si hrăni cei patru copii.