Diaspora, fără drept de vot electronic până în 2012

Toţi românii de peste graniţe ar fi putut să îşi aleagă conducătorii mai uşor dacă sistemul de vot electronic ar fi dorit de clasa politică din România. Acest lucru ar putea să

Toţi românii de peste graniţe ar fi putut să îşi aleagă conducătorii mai uşor dacă sistemul de vot electronic ar fi dorit de clasa politică din România. Acest lucru ar putea să devină certitudine de abia peste patru ani.

Ministrul Internelor şi Reformei Administrative, liberalul Cristian David, a făcut joi o încercare de a obţine simpatia cetăţenilor din diaspora, susţinând că instituţia pe care o conduce va face demersurile necesare pentru introducerea votului electronic peste patru ani. Asta în condiţiile în care Parlamentul a respins un proiect care reglementa acest sistem de alegere, pe care l-a dezbătut în urmă cu un an.

O asemenea măsură i-ar putea ajuta în primul rând pe românii din străinătate, dar şi pe cei care nu se află în localitatea de domiciliu, să voteze. "Introducerea noilor tehnologii în procesul electoral este o chestiune de actualitate, nu de viitor îndepărtat, şi va trebui să ne armonizăm sistemul electoral, astfel încât votul electronic, cel de la distanţă, să devină o realitate. Probabil că, la următoarele alegeri, vom putea avea un sistem de vot şi să folosim noile tehnologii mult mai dezvoltate", a declarat David, citat de NewsIn.

Ministrul PNL a arătat că s-a referit la implementarea sistemului pentru românii din diaspora, într-o primă fază. El a spus însă că deocamdată e dificil de realizat, fiind nevoie de o tehnologie destul de avansată şi de o metodă de identificare a alegătorului, cum ar fi o carte de identitate electronică. Afirmaţiile au fost făcute de David, la Mamaia, unde acesta a participat recent la o Conferinţă Internaţională a Autorităţii Electorale Permanente a Asociaţiei Oficialilor Electorali din Europa Centrală şi de Est.

Proiectul privind votul electronic, omorât din faşă

În anul 2007, mai mulţi deputaţi democraţi au depus la Parlament un proiect legislativ prin care încercau instituirea votului electronic, în special pentru alegătorii din diaspora, cei care nu se află în localitatea de domiciliu sau cei care se deplasează greu.

Printre argumentele iniţiatorilor se aflau şi acelea că, pe termen lung, costurile pentru organizarea alegerilor sau referendumurilor ar fi mai scăzute, participarea la vot ar creşte, iar anunţarea rezultatelor s-ar face mai repede.

Chiar dacă proiectul a fost criticat pentru mai multe neajunsuri, rolul Parlamentului trebuie să fie acela de a-l îmbunătăţii, prin amendamente. A fost însă mai simplu ca ambele Camere să respingă definitiv proiectul.

Ce este votul electronic?

Alegătorul ar trebui să facă o solicitare către Autoritatea Electorală Permanentă prin care să ceară dreptul de a vota în acest fel şi să fie înscris în lista electronică. Totul trebuie reglementat însă legal - ar fi nevoie de un mijloc de identificare al alegătorului, astfel ca el să voteze o singură dată.

De asemenea, mijloacele informatice- urnele de vot electronic, serverele unde se centralizează datele, materialele şi logistica - trebuie asigurate de instituţiile statului, în principiu de Autoritatea Electorală Permanentă.

Dificultăţile merg însă mai în profunzime, iar legea şi practica trebuie să ţină cont de ele: de exemplu este necesar ca programul informatic să asigure confidenţialitatea votului, să nu se poată afla ce alegător a votat şi cu cine.

Ţările UE, probleme cu votul electronic

Italia, Marea Britanie, Franţa, Olanda şi Irlanda au avut mai multe tentative de a testa votul electronic, experiment soldat cu eşecul. Majoritatea încercărilor au relevat posibilitatea fraudării programelor informatice folosite.

Un eşec spectaculos al acestui sistem a avut loc în Olanda, în anul 2006, când membrii grupului numit "Nu avem încredere în computerele de vot" a spart sistemul informatic în direct la postul de televiziune, apoi au explicat, pe Internet, tuturor cum au procedat.

În Estonia, experimentul votului electronic a reuşit în februarie 2007. La acel moment, 30.000 de persoane şi-au ales guvernanţii, fără a fi semnalate probleme.

Republica Moldova ne-a luat-o înainte

În luna mai a acestui an, Parlamentul de la Chişinău a adoptat un program care prevede implementarea acestui tip de vot. Toţi cetăţenii peste 18 ani vor fi înscrişi într-un registru de stat al alegătorului, care va uşura procedura. Costul estimativ al proiectului este de 33 milioane lei şi ar putea fi acoperit în proporţie de 75% din donaţii externe. Moldovenii vor putea vota electronic peste câţiva ani.