Clasele de elevi separă clasa politică

Revolta profesorilor şi a elevilor împotriva minstrului Educaţiei, Mariastela Gelmini, tinde să paralizeze întregul sistem de învăţământ italian. Cu intenţia vădită de a reduce

Revolta profesorilor şi a elevilor împotriva minstrului Educaţiei, Mariastela Gelmini, tinde să paralizeze întregul sistem de învăţământ italian.

Cu intenţia vădită de a reduce fondurile alocate pentru educaţie, Gelmini a provocat un viespar pe care nimeni nu a avut curaj să-l mai scuture cu atâta forţă. Elevii şi dascălii vor coborî de două ori în stradă în această lună, pe 17 şi pe 30, pentru a-şi manifesta dezacordul cu “reforma Gelmini”.

Ce vrea Gelmini?

Din punctul de vedere al profesorilor şi al sindicatelor din învăţămţânt, răspunsul este fără echivoc: banii. La nivelul anului 1990, Italia cheltuia 10,3% din buget pentru educaţie, pentru ca să ajungă în anul 2006 la 8,8%. Media ţărilor OCSE este de 5,9%. Toate guvernele, indiferent de culoarea politică, au încercat în ultimii 20 de ani să reducă aceste cheltuieli. Mai ales că raportul dintre banii cheltuiţi şi rezultate este unul negativ, potrivit rapoartelor OCSE.

Propunerile

Prima şi cea mai importantă măsură prevede eliminarea aşa-numiţilor “învăţători suplinitori” din învăţământul primar. Asta ar însemna întoarcerea la un singur dascăl, care să predea singur noţiuni de italiană, engleză, informatică sau matematitică. Dar în şcolile italiene profesorii cu un contract pe termen nedeterminat sunt foarte puţini, astfel că mulţi se simt ameninţaţi.


Urmează impunerea uniformei şcolare. De pe baricada directorilor de şcoli, acest gest este văzut ca un amestec grav în autonomia şcolară. Conform normelor în vigoare, fiecare şcoală are dreptul să-şi aleagă singură uniforma, şi chiar mai mult, să o impună sau nu elevilor.

“Cireaşa pe tort” este însă considerată reintroducerea notelor la purtare. Gelmini consideră că repetarea anului sau exmatricularea pentru un 5 “la purtare” este soluţia pentru contracararea deviaţiilor comportamentale violente ale elevilor.

Contestaţiile

Dar principalul reproş adus ministrului Gelmini este că nu a lucrat niciodată în învăţământ. La bază este avocat, iar în toată cariera politică a ocupat funcţii de natură juridică, cu atribuţii “punitive”. Un bun exemplu îl constituie comisia parlamentară de autorizare a începerii urmării penale a deputaţilor, din care Gelmini a făcut parte din mai 2006 până în aprilie 2008.

Vehemenţa cu care îi este contestată autoritatea profesională creşte cu atât mai mult cu cât propunerile aruncate pe masă de Gelmini nu au fost discutate în prealabil cu cei interesaţi.

Separarea elevilor în şcoli

Un alt act de forţă care i-a nemulţumit  pe profesori este amendamentul la “decretul Gelmini” propus de Liga Nordului şi aprobat deja de Cameră. Potrivit acestei prevederi, elevii străini vor urma cursuri de limba italiană şi “educaţie civică” în clase separate până când vor fi consideraţi “apţi” pentru clasele normale. Acest sistem a fost deja experimentat la Florenţa şi a dat rezultate catastrofale.

Elevii nu numai că nu au învăţat italiană, dar au avut tendinţa de a forma “bisericuţe” pe criterii etnice, unde vorbeau limba lor şi se exteriorizau pe baza elementelor culturale caracteristice ţării de provenineţă. Profesorii se întreabă de ce şcoala italiană ar prefera o metodă falimentară, când, la nivel mondial cea mai bună metodă recunoscută pentru a învăţa o limbă străină este “full immersion”. Adică reducerea la minim a legăturii cu limba maternă.

Această normă devine şi mai greu de “digerat” din cauza faptului că Italia a renunţat de ani buni la clasele separate pentru elevii cu probleme. Ideea general acceptată este că şi elevii cu handicap fizic sau mental reprezintă o resursă. Este de aşteptat o intervenţie de corectare a acestei norme din partea Curţii Constituţionale sau a instanţelor judecătoreşti, în cazul în care părinţii care şi-ar simţi copiii discriminaţi ar da în judecată şcoala.

Un impuls şcolilor private?

Printre rândurile “reformei Gelmini” se observă intervenţia magnatului Berlusconi. Adept convins al liberalismului economic, pare să fie autorul unei alte propuneri vehement contesate de cadrelele didactice şi nu numai. Reforma ar da liber la privatizarea totală sau parţială a Universităţilor de stat, dacă senatul acestora consideră oportun.

În corul contestatarilor sunt tot mai mult voci care văd în acest decret o lovitură sub centură aplicată învăţământului de stat. Asta pentru că şcolile private nu pot fi obligate să instituie clasele separate, să renunţe la învăţătorii suplinitori sau să exmatriculeze sau nu un elev.