Cantina săracului, salvarea pentru românii fără un loc de muncă

În Italia, perioada lunii august este o perioadă "moartă" din punct de vedere al muncii, iar oraşul Torino nu face excepţie. Fabricile sunt închise, magazinele la fel. Povara acestei

În Italia, perioada lunii august este o perioadă "moartă" din punct de vedere al muncii, iar oraşul Torino nu face excepţie. Fabricile sunt închise, magazinele la fel.

Povara acestei stagnări o simt cel mai mult românii care nu au contract de muncă. Cei care muncesc la negru nu primesc bani de concediu.

Fiecare dintre români încearcă să treacă peste această perioadă cum pot. Mulţi merg să mănănce la prânz la cantina săracilor "Cottolengo", gestionată de Caritas, oragnizaţia de binefacere a Bisericii Catolice.

"Din cele aproximativ 300 de persoane care mănâncă zilnic la noi la cantină, 150 sunt români. Unul dintre motivele pentru care cei care muncesc aleg să vină aici la masă este pentru că sunt plătiţi foarte prost. Mi-e ruşine să o spun, pentru că sunt italian, dar este vina noastră", spune Luca Bianchini, 36 de ani, responsabilul cantinei.

Italienii care mănâncă la cantină sunt ori pensionari, ori sunt dependenţi de droguri. Românii sunt însă de diferite categorii: cei care nu au o slujbă, care câştigă foarte puţin sau chiar şi şoferii microbuzelor care transportă zilnic românii între cele două ţări.

Mulţi dintre aceşti români au probleme grave cu alcolul. Nu au o locuinţă, nu au o familie şi nici un loc de muncă. Le este ruşine să recunoască faptul că mănâncă la cantină. Când sunt întrebaţi, spun că au venit doar să se întâlnească cu prietenii.

Ion din Bacău locuieşte aproape de cantină şi când nu munceşte vine să mănânce aici. "Până în februarie am avut un contract de muncă la o fermă. De atunci muncesc mai mult ca zilier în agricultură, dar am fost plătit foarte prost, cu patru euro la oră. În luna august nu am mai găsit nimic de muncă. Aştept să înceapă culesul de struguri, dar ştiu că după două săptămâni se termină şi iar o să vin la cantină să mănânc", spune Ion.

Tabacu Nicolae, 36 de ani, din Băile Herculane spune că această cantină a fost salvarea lui. "Am venit în Italia acum doi ani şi am stat multe luni pe străzi. Nu aveam de muncă, nu aveam bani, eram disperat şi nimeni nu mă ajuta. Până când am aflat de această cantină şi atunci m-am simţit salvat. Pentru mine şi pentru soţia mea care a venit mai târziu a fost ca o a doua casă", povesteşte Nicolae.

"Mâncarea este foarte bună. Se mănâncă felul întâi, paste sau supă, felul doi din care nu lipseşte carnea şi chiar şi desert. Eu sunt de cinci ani în Italia şi acum nu am un loc de muncă stabil. Mănănc aici la cantină până când o să îmi găsesc de muncă ori în agricultură ori ca îngrijitor de casă", spune Vasile din judeţul Dolj.

"Cei care mănâncă la cantină primesc o legitimaţie valabilă două luni care este timbrată de fiecare dată când mănâncă la cantină. După această perioadă întrebăm persoana în ce situaţie se află pentru a vedea dacă mai au nevoie să vină la cantină sau nu. Noi deschidem uşa tuturor, dar vrem să se înţeleagă că nu trebuie să se profite prea mult de acest avantaj", spune responsabilul cantinei.

Casa de primire Cottolengo le oferă celor nevoiaşi şi posibilitatea de a-şi alege haine o dată pe lună sau de a lua alimente acasă. Sunt ajutaţi cu saltele, mobilă, veselă, orice fel de obiecte oferite de către italienii care le aduc la biserică.

Cei care nu au o locuinţă pot merge la băile casei pentru a face duş, sau pot dormi cu 1,50 euro într-unul din paturile puse la dispoziţie în dormitoarele pentru săraci. Dar de cele mai multe ori, locurile sunt insuficiente pentru câte persoane cer să doarmă în această structură.