“Adio gătit şi făcut curat! Mă fac mediator cultural”

La Torino sunt aproximativ 100 de români care au specializarea de mediator intercultural, dintr-un total de 600.

O speranţă pentru a face altceva decât menajeră
 
Sofragiu Cristina, 37 de ani şi Mariana Darie, 46 de ani sunt două românce care s-au înscris la începutul acestui an la cursurile de mediator cultural. Dintr-o clasă de 11 cursanţi, şapte sunt de origine română. Cursul constă în 600 de ore - 400 de teorie şi 200 de ore de practică. Elevii de origine străină pot obţine şi un ajutor bănesc, doi euro pentru fiecare oră.
„Eu am făcut multe cursuri în România, dar aici muncesc ca menajeră. Am deja nouă ani de când sunt în Italia. Am făcut şi cursul acesta, cu speranţa că voi reuşi  să îmi găsesc un loc de muncă mai bun”, spune Cristina care în România a lucrat ca secretară la biroul unei filiale de partid.

Partea de teorie a cursului este foarte complexă. Mediatorii au învăţat despre norme şi servicii sociale, psihologie, sănătate. Împreună cu membrii unei asociaţii de voluntariat, au învăţat cum să lucreze cu minorii străini abandonaţi pe străzile din Italia.

Puţini sunt cei care muncesc

Cursul acesta  nu le garantează însă şi un loc de muncă. Ele vor trebui să se descurce singure, în măsura în care la Torino sunt aproximativ 500 de mediatori interculturali care nu practică meseria pentru care s-au pregătit.

„Instituţiile publice au nevoie de noi, dar nu ne protejează în nici un fel. Mediatorii care reuşesc să muncească, sunt plătiţi foarte prost, cinci euro la oră, şi muncesc cel mult trei ore pe zi. La final tot din munca de menajere ne câştigăm pâinea. Ajungem să facem această meserie doar ca hobby”, povesteşte Mariana.

Meseria nu este recunoscută

Mediatorii nu au încă statut legitim în instituţiile italiene. „Este nevoie de o decizie politică pentru ca această calificare profesională să fie recunoscută ca meserie”, spune Jamal Maali, 47 de ani, de la Asociaţia Multietnică a Mediatorilor Interculturali.

Care este rolul mediatorului intercultural? 
 
Rolul mediatorului cultural este acela de primi străinii, de a-i informa şi a-i orienta spre serviciile publice existente în oraş. Serviciile publice (spitalele, policlinicile, centrele de servicii sociale, primăria, provincia, şcolile, închisorile, chestura şi prefectura) sunt cele care apelează cel mai mult la aceste persoane specializate. Mediatorul este folosit în mare parte ca traducător, mai mult sau mai puţin oficial, în diferite conteste: şcoli, tribunale, spitale sau birouri publice. Un alt rol al acestui profesionist este acela de a negocia şi facilita raportul dintre străini şi rezidenţi.

Instituţiile nu îi angajează direct pe  mediatori, ci apelează la aşa-zisele cooperative care îi includ în proiecte de scurtă durată. În multe cazuri, concurenţa neloială şi preţurile foarte mici influenţează negativ asupra calităţii serviciului de mediere, asupra contractului oferit şi a plăţii cuvenite.