Ar fi reuşit Barack Obama în Europa?

Minorităţile etnice răzbat cu greu în viaţa politică mai conservatoare a bătrânului continent Candidatul la nominalizarea democraţilor în cursa pentru Casa Albă, Barack Obama, de

Minorităţile etnice răzbat cu greu în viaţa politică mai conservatoare a bătrânului continent

Candidatul la nominalizarea democraţilor în cursa pentru Casa Albă, Barack Obama, de origine afro-americană, se bucură de mare succes şi este mai bine plasat în cursa electorală decât contracandidata sa, Hillary Clinton. În ţările europene, o astfel de performanţă pare mai greu de realizat pentru un politician din rândul minorităţilor. În Franţa, Italia sau Germania, reprezentanţii altor etnii au o prezenţă redusă în structurile politice de conducere.

Chiar dacă imperfectă, diversitatea există de mult timp în politica SUA. Un sondaj recent a descoperit că 71% din americanii de origine musulmană cred în "visul american", chiar mai mult decât publicul american luat ca întreg (64%).

Situaţia este alta în Europa, unde miturile naţionale sunt bazate pe gradul de apartenenţă la naţiunea britanică, franceză sau germană. Acest lucru îi determină pe imigranţii musulmani neeuropeni să nu se simtă cu adevărat acasă. Procentul francezilor de origine africană este de circa 10%, la fel ca şi al germanilor de origine turcă şi aproape tot atât cât cel al afro-americanilor - 12%.

Cu toate acestea, în Franţa şi Germania, ei nu sunt la fel de bine reprezentaţi în parlament şi guvern. Mulţi dintre ei sunt negri sau musulmani ale căror familii au sosit în Europa cu mai multe decenii în urmă, în căutare de lucru.

Minoritarii din guvernele europene - "număraţi pe degete"

La ora actuală, reprezentanţii minorităţilor pot fi număraţi pe degete în guvernele europene şi formează un mic procent din parlamente. În Franţa, numai unul dintre cei 577 de membri ai parlamentului aparţine minorităţilor, iar în Senat nu există niciunul.

Rachida Dati, de origine marocană, a devenit în acest an prima persoană din rândul minorităţilor care ocupă un post important în cabinetul francez. În Germania, unde etnicii turci formează circa 10% din populaţie, ei deţin mai puţin de 1% din locurile din parlament. Minorităţile au şi mai puţină putere în Italia şi Spania, unde imigraţia este un fenomen mai recent.

Chiar şi în Marea Britanie, considerată un model european al multiculturalismului, politicienii se plâng că progresul este extrem de lent. Diane Abbott a devenit acum 20 de ani prima femeie de culoare din parlamentul britanic.

Astăzi este printre cei numai 15 parlamentari minoritari. "Problema este rasismul. Dacă la 20 de ani după ce primul val de minorităţi a intrat în parlamentul britanic, valul se transformă într-un firicel de apă, atunci trebuie să ne gândim la rasism", spune ea.

Mesaj pentru schimbare

În Italia, Partidul Imigranţilor, format recent, va participa la alegerile parlamentare din aprilie. În Olanda, doi musulmani au fost aleşi în acest an pentru prima dată în posturi importante în cabinet. Coskun Coruz, parlamentar olandez, care a imigrat din Turcia, urmăreşte cu atenţie alegerile din SUA.

"Desigur, Obama este o mărturie concretă a <> : a fi negru şi a fi viitorul preşedinte al Americii. Înseamnă că, dacă munceşti din greu, crezi în tine şi ai un mesaj, există întotdeauna o posibilitate de a ajunge într-o poziţie importantă", spune el, citat de VOAnews.

Coruz are propriul său mesaj pentru minorităţile din Olanda: dacă nu sunt mulţumite de situaţia lor, trebuie să muncească pentru schimbare. El spune că locuitorii de alte etnii trebuie să înveţe să fie europeni. Coruz, care a sosit în Olanda din Turcia la vârsta de şase ani, spune că se simte acum "200% olandez".

Franţa: puţini candidaţi de culoare

Patrick Lozes, şeful CRAN, o asociaţie a organizaţiilor cetăţenilor de culoare din Franţa, susţine că, în alegerile municipale din martie, cele două principale partide, UMP - aflat la putere - şi Partidul Socialist de opoziţie, au numai câţiva candidaţi din rândurile minorităţilor, în oraşele mari.

El crede că este nevoie de mai mult efort. "În SUA există negri care conduc mari companii. Colin Powell a fost secretar de stat pentru apărare. În Franţa nu s-a văzut aşa ceva. Nu este nici măcar un singur negru în ierarhia militară", spune Lozes.

Pap Ndiaye, expert în politică la EHESS (Înalta Şcoală de Studii Sociale) din Paris, spune că Franţa este în urma SUA în ceea ce priveşte diversitatea în politică. "Situaţia se schimbă, dar extrem de greu dat fiind conservatorismul vieţii politice", declară el.

În Franţa sunt interzise sondajele pe teme de etnie sau religie şi nu există cifre oficiale privind numărul francezilor de etnie africană. Totuşi, estimările arată că ei reprezintă circa 10% din populaţie, majoritatea provenind din fostele colonii.

Primul primar negru din istoria Irlandei

Datorită politicii de "uşă deschisă", Irlanda are acum un procent de imigranţi de 14%. În Portaloise, un orăşel din apropierea capitalei Dublin, Rotimi Adebari, de origine nigeriană, a devenit, anul trecut, primul primar de culoare din istoria Irlandei.

Chiar dacă au existat câteva incidente de hărţuire rasială, atacurile au fost puţine. Adebari, în vârstă de 43 de ani, a sosit în Irlanda cu numai şapte ani în urmă, solicitând azil. El este politician independent şi a fost membru în consiliul oraşului din 2004, însă în alegeri a fost sprijinit atât de partidul de dreapta Fine Gael, cât şi de cel de stânga, Sinn Fein.

Politica nu reflectă diversitatea etnică din Franţa

"Barack Obama, preşedinte în Franţa? Niciodată", susţine Moussa Deme, un student din Senegal. Aici, "un politician de culoare nu poate aspira nici măcar la un post de primar", mai declară tânărul de 22 de ani, adăugând că imigranţii din Africa sunt "buni" doar pentru naţionala de fotbal.

Deşi Franţa are cea mai mare comunitate de nord-africani şi sub-saharieni, în prezent aceştia nu sunt reprezentaţi în consiliile locale. Nici în Adunarea Naţională nu există vreun deputat de culoare sau de origine arabă. Până acum a existat o singură excepţie: în 1989, într-un sătuc majoritar alb a fost ales un primar de origine togoleză. "Sistemul politic francez este arhaic", explică sociologul Adil Jazouli.

"În afaceri, sport, muzică şi divertisment există diversitate. În politică - nu", este de părere Jazouli. Respectând principiul republican, legea franceză nu face niciun fel de diferenţă între cetăţeni în funcţie de rasă, religie sau etnie. Cu toate acestea, reprezentarea minorităţilor în sfera politică rămâne încă un vis îndepărtat.

Peste 10 ani

Alegerile din SUA sunt urmărite cu interes de foarte mulţi cetăţeni francezi de culoare. O victorie a lui Barack Obama ar demonstra că "prejudecăţile" în materie de rasă pot dispărea, este de părere Chris Simakala, profesor de economie.

Şi Adil Jazouli apreciază că o victorie a candidatului democrat ar deschide uşile şi pentru politicienii de culoare din Europa şi, implicit, din Franţa. În general, astfel de evenimente revoluţionare care se întâmplă în America au loc şi în Franţa după 10 ani. "Lucrurile se mişcă mult mai încet aici, dar se văd progrese", conchide sociologul, care reaminteşte că francezii au avut totuşi curajul de a-şi alege un preşedinte al cărui tată este un imigrant maghiar.

Femeile, în prim-plan

Spre deosebire de predecesorii săi, Nicolas Sarkozy a numit în posturi importante câţiva descendenţi ai imigranţilor din Africa, cel mai cunoscut nume fiind al ministrului justiţiei, Rachida Dati. De altfel, aceasta va candida, luna viitoare, pentru primăria arondismentului al VII-lea din Paris, una dintre cele mai selecte zone ale capitalei franceze.

Şi socialista Zohra Bitan vizează aceeaşi funcţie în Thiais, care votează de obicei cu conservatorii. Dacă va fi aleasă, ea nu va fi numai primul primar socialist, ci şi primul primar reprezentând minoritatea din acest oraş. Bitan însă nu se considera o imigrantă, în condiţiile în care a rupt orice legătură cu ţara natală, Algeria.

Rromii, slab reprezentaţi în politica românească

Dacă minoritatea maghiară din România, care reprezintă 6% din populaţie, este activă politic, bine reprezentată în parlament şi chiar în guvern, lucrurile nu stau la fel cu cealaltă minoritate semnificativă, cea rromă. Potrivit recensământului din 2002, minoritatea rromă din România ar avea circa 500.000 de membri (2,2% din populaţie).

Totuşi, estimările neoficiale ale organizaţiilor neguvernamentale indică faptul că rromii ar fi în număr de până la trei milioane, adică cea mai mare minoritate, cuprinzând circa 10% din populaţie. Cu toate acestea, în parlamentul de la Bucureşti există numai doi deputaţi de etnie rromă: Mădălin Voicu (PSD) şi Nicolae Păun (Partida Romilor).

România stă totuşi mai bine decât alte ţări europene, minorităţile având locuri rezervate în parlament. Dacă în Franţa are numai un parlamentar minoritar, iar în Marea Britanie - 12, în România, grupul minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor numără 18 membri, iar cel al UDMR - 22. În ultimii ani, România a avut mai mulţi miniştri de origine maghiară şi un vicepremier, între 2005-2007, în persoana lui Marko Bella.

Partidele germane au trimis turci în Parlamentul European

Germania are aproape 2,5 milioane de cetăţeni de origine turcă. Comunitatea este însă puternic divizată. În timp ce unii s-au integrat, alţii trăiesc izolaţi, refuzând să vorbească limba germană, chiar dacă sunt la a treia generaţie.

Cei care au ales să se implice în politică nu şi-au pus încă problema să candideze pentru posturi-cheie la nivel regional sau federal. Ei sunt în general susţinători ai Partidului Social-Democrat, dar şi alte formaţiuni, precum Verzii sau Stânga, au parlamentari proveniţi din rândul minorităţii turce. În actuala legislatură, există cinci astfel de parlamentari, numărul lor fiind mai mare în cadrul legislativelor regionale. Iar Vural Oger (SPD), Cem Ozdemir (Verzi) şi Feleknas Uca (PDS-Stânga) sunt membri ai Parlamentului European.

În cadrul CDU, funcţionează un Forum turco-german care pledează pentru relaţii mai bune între cele două părţi, în condiţiile în care imigranţii sunt cel mai adesea primii acuzaţi în momentul producerii unor infracţiuni violente. Pe de altă parte, premierul din Hessa, Roland Koch, a fost la un pas de a pierde alegerile după o campanie îndreptată împotriva minorităţilor din Germania.

Europenii urmăresc cu atenţie alegerile din SUA, deoarece speră ca ele să aducă o schimbare faţă de politica Administraţiei Bush. Dintre candidaţi, Obama este cel care întruchipează cel mai bine ideea de schimbare, tocmai prin faptul că este cine este. El reprezintă, pentru mulţi, întruchiparea "visului american". Thomas Valasek, analist politic la Centrul pentru Reformă Europeană din Londra