Cum poate viaţa unui om să valoreze 8 dolari?

Când Mariam Hawas şi colegii ei de la o fabrică de confecţii din oraşul egiptean Mansoura s-au strâns în faţa băncii, într-o dimineaţă de iunie, angajaţii instituţiei au baricadat uşile.

Cei aproximativ 100 de muncitori, majoritatea femei, cereau United Bank salariile neplătite. Până de curând, United Bank era cel mai mare acţionar la fabrica de confecţii respectivă. Compania Mansoura Espana a început să piardă tot mai mulţi bani, iar plata salariilor a fost întârziată.

Mariam Hawas, mamă a trei copii, spera să-şi recupereze cei 50 de dolari, reprezentând salariul ei pe o lună. Nu a mai primit niciun ban din luna martie. În timp ce muncitorii disperaţi forţau uşile băncii, angajaţii răspundeau cu batjocură din birourile lor dotate cu aer condiţionat: "Puteţi să bateţi la usă până la anu' ", a strigat un angajat al băncii, în timp ce un altul i-a sfătuit să blocheze circulaţia dacă îşi vor drepturile.

Ceea ce au şi făcut. Şoferul unui camion a coborât să vadă despre ce e vorba, în timp ce un poliţist care dirija traficul l-a îndemnat: "Treci peste ei! Sângele lor valorează 8 dolari".

Şoferul s-a întors în camionul lui. Şi-a turat motorul: o dată, de două ori. A treia oară, camionul a plecat de pe loc, îndreptându-se spre mulţimea care protesta în faţa băncii.

_____

Egiptenii s-au plâns adesea că cel mai ieftin lucru în Egipt este viaţa lor. În timpul fostului regim, salariile din sectorul public erau extrem de mici, de aproximativ 50 de dolari pe lună, iar decalajul dintre săraci şi bogaţi se adâncea tot mai mult.

În timp ce costul vieţii a crescut, şomajul s-a răspândit ca o boală incurabilă. Sărăcia a fost catalizatorul-cheie al revoltei de 18 zile de la începutul anului, în urma căreia preşedintele Hosni Mubarak a fost îndepărtat de la putere. Succesul manifestanţilor a crescut speranţa în condiţii mai bune de muncă şi a încurajat milioane de muncitori să caute un loc de muncă mai bine plătit. Numai că dorinţa lor ca schimbarea să se facă rapid nu coincide cu ritmul în care se acomodează economia ţării.

Prin urmare, grevele au devenit evenimente zilnice. Muncitori din sectorul bancar, transport public, constructori sau medici, au ieşit în stradă. Angajaţii şi-au confruntat şefii, uneori violent, din cauza inegalităţilor de remunerare, a condiţiilor precare de muncă, a lipsei de securitate la locul de muncă şi a beneficiilor.

Progresele au început să se vadă. Timid, dar ele există. Salariul minim pentru muncitorii din sectorul public a fost dublat, la 118 dolari pe lună. Mulţi, însă, sunt de părere că salariul încă este neînsemnat.

_____

Povestea lui Mariam Hawas şi a colegilor săi reflectă lupta milioanelor de muncitori pentru justiţie economică şi cât de puţin s-a schimbat situaţia de la căderea regimului Mubarak. Associated Press a luat interviuri mai multor muncitori nemulţumiţi, dar şi poliţiştilor, bancherilor sau avocaţilor.

După 24 de ani în fabrica de confecţii Mansoura Espana, Hawas câştiga aproximativ 1.40 dolari pe zi, adică 50 dolari pe lună. Era un venit extrem de mic, dar nu neobişnuit pentru o ţară în care Banca Mondială estimează că mai mult de 40 la sută din populaţie trăieşte în apropierea sau sub pragul sărăciei, cu 2 dolari pe zi.

Soţul lui Mariam, care munceşte în două locuri, câştigă aproximativ 190 dolari pe lună, dar banii nu au fost niciodată suficienţi pentru a acoperi cheltuielile. Numai meditaţiile particulare pentru cei trei copii îi costa 165 de dolari pe lună, întrucât sistemul de educaţie este precar în Egipt, iar pe chirie se ducea o treime din venitul familiei. 

Mariam era o femeie liniştită, dar în cele mai multe din zile venea acasă deprimată din cauza condiţiilor de muncă. Directorii au hotărât mărirea programului de muncă la 12 ore, iar vinerea, deşi era o zi în care aveau liber legal, muncitorii erau obligaţi să vină la muncă pentru a nu fi concediaţi. Li s-au promis 35 de cenţi pentru acea zi, dar nici aceşti bani nu i-au primit, aşa cum nici salariul nu ajungea la timp.

Ziua de 7 iunie a început ca o zi obişnuită. Miriam s-a trezit înainte de răsăritul soarelui pentru a se ruga, după care a pregătit micul dejun pentru familia ei. Apoi a ieşit din apartament, cu părul ascuns sub un văl şi s-a urcat într-un microbuz care a dus-o la fabrică. Acolo s-a întânit cu 100 de colegi şi împreună cu aceştia s-a îndreptat către United Bank. Angajaţii erau hotărâţi să atragă atenţia asupra situaţiei lor şi să blocheze o parte din strada din faţa băncii.
 
"Au fost oameni care s-au oprit şi ne-au sprijinit. Le-am spus că nu ne-am mai primit salariile", a povestit o angajată de 28 de ani, Samah Eissa, pentru AP.

Hawas i-a spus Eissei, care stătea lângă ea: "Ne vom obţine drepturile". La scurt timp de la acest episod, camionul le-a izbit din plin.

Eissa a fost târâtă de camion circa 45 de metri, înainte ca şoferul să oprească. A stat în operaţie nouă ore. Nu mai vede cu ochiul drept, şi-a pierdut o ureche şi două degete şi are nevoie de transplant de piele pe spate, dar a supravieţuit.

Hawas a murit, înainte de a ajunge la spital.

Şofer de camion a stat o lună în închisoare, iar ulterior a fost eliberat fără cauţiune. La sfârşitul lunii iulie va trebui să se înfăţişeze din nou în faţa tribunalului pentru o sentinţă.

Poliţistul din trafic nu a fost identificat.

Pe 17 iunie, la 10 zile de la moartea lui Miriam, angajaţii şi-au primit salariile pe luna aprilie, dar lucrul la fabrica de confecţii s-a oprit, în cea mai mare parte. "Moartea lui Mariam ne-a dat peste cap. Nimeni nu mai vrea să meargă la fabrică", a declarat un coleg şi un prieten de-al victimei.  

"Cum poate o viaţă să valoreze 8 dolari?", se întreabă Eissa.