Cum şi-a pierdut bogăţia cea mai mică republică din lume

Supranumită odinioară Insula Minunată, Nauru a fost sărăcită de locuitorii iubitori de distracţii Puţine ţări din lume pot fi străbătute de la un capăt la altul cu bicicleta

Supranumită odinioară Insula Minunată, Nauru a fost sărăcită de locuitorii iubitori de distracţii

Puţine ţări din lume pot fi străbătute de la un capăt la altul cu bicicleta înainte de micul dejun! Una dintre acestea este Nauru, o insulă din Pacific situată la jumătatea distanţei dintre Australia şi Hawaii. Odinioară, locuitorii săi se numărău printre cei mai bogaţi oameni din lume - ca venituri pe cap de om. Astăzi, se zbat în sărăcie.

Numită Insula Minunată, în secolul XVIII, de către descoperitorul său, britanicul John Fearn, Nauru este astăzi cea mai mică republică independentă din lume. Este într-adevăr o insulă coraliferă de mici dimensiuni, dar s-a bucurat cândva de o enormă bogăţie.

A fost înzestrată de natură cu cele mai pure rezerve de fosfat din lume. După ce şi-a câştigat independenţa de Marea Britanie şi Australia, în 1968, microstatul oceanian a obţinut venituri importante din exportul de fosfaţi pentru industria de îngrăşăminte, până în anii 1990. Deceniile de exploatare a acestor rezerve de fosfat au devastat însă teritoriul insulei. Peisajul luxuriant din trecut s-a transformat într-o privelişte selenară.

Investiţii bizare în vremurile bune

Consecinţele nefaste asupra peisajului nu i-au deranjat pe locuitorii Insulei Nauru. Ei au renunţat la vechile ocupaţii şi au adus imigranţi din alte insule din Pacific pentru a face săpături după preţioasele rezerve de fosfat. Cu banii obţinuţi din exportul acestora s-au pus pe distracţii.

Familiile care înainte nu părăsiseră niciodată insula au început să plece la cumpărături în Hawaii, Fiji sau Singapore. Au importat maşini sport performante, cu toate că Nauru are numai o şosea asfaltată pe care se circulă cu restricţii de viteză.

La presiunea unor locuitori influenţi, foşti guvernanţi au făcut investiţii în proiecte bizare, cum ar fi realizarea unui muzical despre viaţa lui Leonardo da Vinci, care a necesitat fonduri exagerate. Corupţia şi incompetenţa au contribuit, de asemenea, la sărăcirea microstatului. Astăzi, urmele fostei bogăţii sunt tot mai puţine şi pe cale să se şteargă. Maşinile luxoase aduse cândva de locuitori au devenit nişte "rable ruginite".

În pofida ruinei la care s-a ajuns, guvernul reformist din Nauru este hotărât să repună microstatul pe picioare. Se pun la punct planuri de a transforma insula într-un loc de popas pentru vasele internaţionale de pescuit ton, cărora li se vor oferi servicii de alimentare şi reparaţii.

O istorie frământată

Nauru este un stat-insulă cu circa 9.000 de locuitori şi suprafaţa de 21 de kilometri pătraţi din Pacificul de Sud. Cel mai apropiat vecin al său este Insula Banaba, care aparţine Republicii Kiribati. În afara faptului că este cea mai mică republică independentă, Nauru este unicul stat din lume fără o capitală oficială. A fost locuit iniţial de popoare microneziene şi polineziene.

La sfârşitul secolului XIX a fost anexat de Germania. După Primul Război Mondial a devenit un teritoriu administrat de Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, insula a fost ocupată de Japonia. După război, a intrat din nou sub protectorat britanic.