Cine păzeşte arsenalul nuclear din Pakistan

Sub umbrela războiului contra terorismului, Statele Unite încearcă să preia controlul securităţii silozurilor nucleare. Islamabadul refuză cu îndârjire ajutorul aliatului american. Dincolo

Sub umbrela războiului contra terorismului, Statele Unite încearcă să preia controlul securităţii silozurilor nucleare. Islamabadul refuză cu îndârjire ajutorul aliatului american.

Dincolo de tragismul faptei în sine şi a consecinţelor sale politice, asasinarea liderului opoziţiei pakistaneze, Benazir Bhutto, a readus în prim-planul preocupărilor internaţionale soarta arsenalului nuclear deţinut de această ţară. Acaparată de o grupare fundamentalistă sau scăpată de sub control, arma nucleară ar provoca destabilizarea unei regiuni şi aşa nesigure, devenind o ameninţare globală teribilă.

Cele mai interesate, firesc datorită implicării lor militare în Afganistan, ţară vecină cu Pakistanul, s-au arătat Statele Unite, care au şi reacţionat imediat în acest sens, după atentatul din 27 decembrie. Întâi, Pentagonul a dat asigurări că arsenalul militar pakistanez se află în siguranţă.

Apoi, pe măsura trecerii timpului, Washingtonul şi-a înmulţit ofertele adresate Islamabadului, de a trimite trupe speciale pentru a întări paza silozurilor nucleare.

Ultima dintre acestea, relatată duminica trecută de "New York Times", se referea la disponibilitatea Administraţiei Bush de a "întări capacităţile operaţionale ale CIA în Pakistan, inclusiv prin mobilizarea unor comandouri ale diviziei de Operaţiuni speciale din cadrul armatei americane". Toate aceste tentative de sprijin militar al SUA au fost însă respinse ferm de Islamabad. Răspunsul oficial a fost mereu acelaşi: Pakistanul nu va permite unei terţe ţări să desfăşoare operaţiuni militare pe teritoriul său.

"Poziţia Pakistanului în războiul împotriva terorismului e clară: orice acţiune desfăşurată pe pământ pakistanez nu poate fi întreprinsă decât de forţele pakistaneze şi de agenţiile de securitate pakistaneze", a fost reacţia oficială a Ministerului de Externe de la Islamabad la "oferta" americană publicată de "New York Times".
Iar armata pakistaneză şi-a făcut şi ea cunoscut punctul de vedere prin purtătorul său de cuvânt, generalul Waheed Arshad. Nicio operaţiune militară americană, oficială sau secretă, indiferent de scopul ei, nu a fost autorizată de Islamabad, a spus generalul, citat de AP.

Refuzul Islamabadului şi dilema SUA

Reacţia iritată a autorităţilor pakistaneze faţă de sprijinul oferit de o ţară aliată poate părea uimitoare doar celor care nu cunosc realităţile acelor ţări islamice în care religia se împleteşte strâns cu politica. După 11 septembrie, preşedintele Pervez Musharraf s-a aliat cu George Bush în ceea ce Statele Unite au numit "războiul împotriva terorismului".

Washingtonul a trecut cu vederea derapajele antidemocratice ale regimului de la Islamabad, prioritatea momentului fiind nevoia de a avea o ţară aliată la graniţa cu Afganistanul. Strategia s-a dovedit însă riscantă pentru generalul Musharraf, lider al unei ţări predominant religioase, în care o mare parte a populaţiei nu vede cu ochi buni politica externă a Washingtonului. Iar dovada este creşterea influenţei Al-Qaida şi a talibanilor exact în regiunea de nord-vest, la graniţa cu Afganistanul.

Prezenţa militară americană în Pakistan, pe fondul crizei politice declanşate de asasinarea lui Benazir Bhutto, n-ar face decât să întărească sentimentele antiamericane şi, în consecinţă, să accelereze destabilizarea internă a ţării, sunt de părere analiştii. Pe de altă parte, responsabilii americani se tem că, lăsată doar la cheremul armatei şi a serviciilor de securitate pakistaneze, în rândul cărora există destui simpatizanţi ai taberelor islamiste, ţara ar putea aluneca în haos, situaţie de pe urma căreia ar profita extremiştii religioşi şi Al-Qaida.

Precedentul Arabiei Saudite

Prezenţa militară americană pe teritoriul Arabiei Saudite, aliatul tradiţional al Washingtonului în zona Golfului, a provocat mari bătăi de cap monarhiei de la Riyad. A fost unul din motivele pentru care relaţia Washingtonului cu această ţară s-a răcit considerabil după 11 septembrie 2001. Baza de la Dhahran şi cei 4.500 de militari americani, desfăşuraţi în Arabia Saudită după primul război cu Irakul din 1990-1991, se află în centrul criticilor organizaţiilor islamiste, iar analiştii apreciază că SUA şi-au ostilizat astfel un aliat preţios.

Pericolul celor 50 de ogive nucleare

Pakistanul a devenit putere nucleară în 1998, la întrecere cu India, tradiţionalul duşman din vecinătate. Arsenalul acestei ţări, a cărei soartă îngrijorează acum lumea, numără, oficial, 50 de ogive. Situaţia e cu atât mai complicată cu cât activismul fundamentalist câştigă teren. În 2007, aproape 700 de persoane şi-au pierdut viaţa în atentate cu tentă religioasă.