Cât de legal este să îl ucizi pe Gaddafi

Alianţa Nord-Atlantică şi-a intensificat bombardamentele în capitala libiană Tripoli în încercarea de a pune capăt conflictului şi de a distruge forţele lui Muammar Gaddafi.

Un înalt oficial NATO afirma săptămâna trecută, pentru CNN, că Gaddafi a fost un "obiectiv legitim" în campania de bombardare, dar a refuzat să să spună dacă a devenit o miză în mod deliberat.

Este legal să se încerce în mod deliberat uciderea liderului unui stat suveran, este o întrebare la care a încercat să răspundă Foreign Policy într-o analiză dedicată conflictului din Libia.

Publicaţia afirmă din start că legea este vagă, adăugând însă că nu este chiar în interesul preşedinţilor şi primilor-miniştrii să facă din uciderea unui lider politic o practică comună.

Prin Convenţia de la Haga din 1907 cu privire la legile de război se interzice asasinatul. Convenţia interzice semnatarilor să încerce să "ucidă sau să rănească indivizii aparţinând unei naţiuni sau armate ostile". Trădarea este un lucru destul de greu de dovedit în instanţă şi nu s-ar putea aplica în această situaţie, afirmă publicaţia, adăugând că Gaddafi a primit multiple avertismente şi mesaje clare că NATO şi Naţiunile Unite îl vor plecat de la putere.

Mai mult, rezoluţia 1973 a Consiliului de Securitate al ONU, dată în februarie 2001 şi care autorizează intervenţia în Libia, permite statelor membre ONU să "ia toate măsurile necesare... să protejeze civilii şi pe cei din zonele  aflate sub ameninţarea" regimului dictatorial al lui Muammar Gaddafi.

În timp ce forţele coaliţiei nu l-au declarat pe Gaddafi oficial ţintă, ca parte a acestor măsuri, i-au dat de înţeles că siguranţa sa personală nu este luată în considerare, mai scrie Foreign Policy. Ministrul britanic al Apărării, Liam Fox, a afirmat că "este o diferenţă între cineva care devine o ţintă legitimă şi dacă se merge mai departe cu planul".

Totodată, oficialul NATO care a vorbit pentru CNN l-a descris pe Gaddafi ca fiind parte a unei structuri "de comandă şi control" a armatei libiene, ceea ce înseamnă că înlăturându-l ar intra sub incidenţa mandatului de protecţie al civililor.

Ordinul lui Regan, încălcat chiar de el

În privinţa legii americane, un ordin semnat de preşedintele Ronald Regan în 1981, care actualiza unul mai vehi din vremea lui Gerald Ford, prevede că "nicio persoană angajată sau care acţionează în numele Guvernului Statelor Unite nu se va implica într-un asasinat". Ordinul a venit ca urmare a dezvăluirilor jenante conform cărora CIA plănuia uciderea unor lideri străini, precum preşedintele congolez Patrice Lumumba şi cel cubanez Fidel Castro, mai scrie FP.

Ordinul emis de Regan nu defineşte însă "asasinatul" şi nu mai are niciun efect astăzi asupra politicii SUA. După 11 septembrie, Statele Unite au urmărit în mod repetat asasinarea liderilor al-Qaeda, culminând cu raidul de la Abbottabad, Pakistan, care a condus la uciderea lui Osama bin Laden, în 2 mai 2011.

Chiar înainte de începerea războiului împotriva terorismului, însuşi Regan a vizat unii apropiaţi ai lui Gaddafi în timpul bombardamentelor din Libia, din 1986, în care a fost omorâtă chiar fiica adoptivă a lui Gaddafi.

Limbajul "comandă şi control" nu este însă nou. În 1999,  ca urmare a atacului aerian asupra reşedinţei din Belgrad a preşedintelui Slobodan Miloşevici, procurorul general adjunct al SUA, Eric Holder, a argumentat că nu a violat regula privind asasainatul. "Bombele iau prin surprindere infrastructura de comandă şi control. Nu a existat nicio încercare din partea Statelor Unite de a face ţinte anumite persoane", a mai spus el.

Publicaţia concluzionează că în timp ce uciderea liderilor străini este, în general, dezaprobată şi rareori admisă, în cazul lui Gaddafi probabil nu ar trebui să ţină cont de lege pentru a-l proteja.