La trei ani de la moartea lui Arafat, palestinienii sunt mai divizaţi ca oricând

Pacea este încă departe, iar şansa unor negocieri avantajoase cu israelienii este minimă. Moştenirea politică lăsată de Arafat pare să fie greu de dus pentru urmaşii săi Acum trei

Pacea este încă departe, iar şansa unor negocieri avantajoase cu israelienii este minimă. Moştenirea politică lăsată de Arafat pare să fie greu de dus pentru urmaşii săi

Acum trei ani, la Paris, se stingea din viaţă, în condiţii mult comentate de presă, liderul mişcării palestiniene, Yasser Arafat.

Deţinător al unui Premiu Nobel pentru pace, considerat deopotrivă "Tatăl Patriei", dar şi "şeful teroriştilor", supranumit Abu Amar, iubit, elogiat, urât, el nu mai reprezintă, totuşi, acelaşi "ciment" care îi lega pe palestinieni.

Dovada: încăierările fratricide de la comemorarea trecerii în nefiinţă a "Părintelui".

Yasser Arafat îşi doarme somnul de veci în mausoleul construit special pentru el, numit "al Bătrânului", inaugurat cu mare pompă la sfârşitul săptămânii trecute.

Deşi palestinienii sunt decavaţi de cheltuielile enorme presupuse de conflictul cu Israel, dar şi de cel dintre mişcările Fatah şi Hamas, ei nu au ezitat să plătească peste 1,5 milioane de dolari pentru a-i ridica "Părintelui Patriei" o construcţie aproape faraonică.

Complexul din Ramallah conţine deopotrivă o moschee şi un muzeu dedicat vieţii şi activităţii politice a liderului palestinian. În muzeu, amatorii pot admira diverse obiecte care au aparţinut "Bătrânului", de la pistoale şi cărţi, până la ţinute militare sau piese de mobilier.

Ceremonia de inaugurare a complexului s-a desfăşurat sub sloganul "O patrie unită pentru un popor liber" şi, în faţa zecilor de mii de participanţi, actualul preşedinte al Autorităţii Palestiniene, Mahmud Abbas, a ţinut să precizeze că Arafat va fi înmormântat într-o bună zi la Ierusalim, "oraş pe care îl iubea mult", promiţând că va depune toate eforturile în acest sens. În mijlocul mausoleului, se află un cub de marmură cu latura de 11 metri, care seamănă izbitor cu cel de la Mecca.

Nostalgie şi scepticism

Pe 11 noiembrie, zeci de mii de palestinieni, printre care se aflau copii şi liceeni, au comemorat, la Muqataa (bastionul mişcării Fatah), cei trei ani de când Arafat se stingea din viaţă într-o clinică particulară din Paris.
Mulţi dintre tinerii participanţi au declarat pentru presă că "Abu Amar rămâne un liant al palestinienilor" şi că, dacă ar mai fi trăit, violenţele dintre Fatah şi Hamas nu ar fi existat niciodată.

"Era simbolul unităţii naţionale, cât a fost el în viaţă am avut un singur popor", a mărturisit o elevă de 17 ani, originară din Ierusalim.

Adresându-se zecilor de mii de palestinieni, Abbas s-a referit la reuniunea internaţională ce are ca principală temă situaţia din Orientul Mijlociu, care trebuie să aibă loc la Annapolis (statul american Maryland), până la sfârşitul lunii în curs.

Abbas consideră că această conferinţă reprezintă "o şansă istorică", ce ar încununa eforturile depuse de negociatorii palestinieni şi israelieni în încercarea de a elabora un document comun care să schiţeze măcar un eventual acord.

Dar Abbas nu a pomenit, în discursul său, de niciun progres real în acest sens, astfel că mulţi dintre palestinienii adunaţi în memoria lui Arafat şi-au manifestat scepticismul asupra capacităţilor actualului lor lider de a obţine vreo concesie din partea israelienilor.

După Annapolis, urmează iarăşi Annapolis?

Deocamdată, nu a fost stabilită o dată precisă pentru reuniunea internaţională la Annapolis, deşi s-a avansat ziua de 26 noiembrie.

Cu toate că Mahmud Abbas a încercat să-şi încurajeze conaţionalii în privinţa unor rezultate favorabile în urma negocierilor cu israelienii, în regiune domină pesimismul, după cum au observat unii comentatori politici, primul pe lista scepticilor fiind chiar Israelul. În loc de pace, există temeri pentru un nou război.

"Fiecare zi care trece ne apropie de o vastă operaţiune militară în Gaza", a declarat recent ministrul israelian al apărării, Ehud Barak.

Potrivit publicaţiei israeliene "Yediot Aharonot", conferinţa de la Annapolis va fi urmată de o altă reuniune internaţională. Se vorbeşte chiar de "Annapolis II", ce ar urma să se desfăşoare tot în statul Maryland, şi care va avea ca principală temă, de data aceasta, conflictul dintre Israel şi Siria.

"Yediot Aharonot" susţine chiar că preşedintele Bush şi-a schimbat poziţia în legătură cu acest subiect, fiind dispus la un dialog cu Damascul. Cel care a reuşit să-l convingă în acest sens pe liderul de la Casa Albă a fost preşedintele francez Nicolas Sarkozy, în recenta sa vizită din SUA.

Liderul francez susţine că a obţinut angajamente din partea Siriei că nu va interveni în campania electorală din Liban pentru alegerile ce urmează să aibă loc în această ţară până la sfârşitul lunii. Astfel că, mai comentează publicaţia israeliană, sirienii par să fie bine-veniţi la conferinţa de la Annapolis unde totuşi subiectul sensibil al Platoului Golan nu se va afla pe ordinea de zi. Dar e posibil să fie luat în discuţie la cea de-a doua "reuniune Annapolis".

Statul palestinian, tot o iluzie

În ultima perioadă, secretarul de stat american Condoleezza Rice şi-a petrecut multe weekenduri în Orientul Mijlociu, în speranţa de a găsi soluţii diplomatice pentru dosarul din această regiune, înainte de terminarea mandatului lui George W. Bush.

Deocamdată, misiunea ei - de a obţine un compromis în negocierile israeliano-palestiniene - nu a fost încununată de succes. Cu toate acestea, Mahmud Abbas şi-a manifestat optimismul faţă de rezultatele reuniunii de la Annapolis, sperând că negocierile vor duce la crearea unui stat palestinian până în vara anului următor.

După ultimul turneu al Condoleezzei Rice în Orientul Mijlociu, premierul israelian Ehud Olmert a declarat că este gata să negocieze cu partea palestiniană toate punctele dificile (frontierele viitorului stat palestinian, statutul oraşului Ierusalim şi cel al refugiaţilor), dar numai după conferinţa de la Annapolis.

"Reuniunea va reprezenta un punct de plecare, o trambulină pentru continuarea negocierilor serioase, care nu vor ocoli nicio problemă şi nu vor evita niciun punct controversat", a ţinut să precizeze Olmert.

Nu de aceeaşi părere este şi ministrul de externe, Tzipi Livni, care condiţionează crearea unui stat palestinian de garantarea securităţii israeliene. Ceea ce, susţin analiştii, este o condiţie greu de îndeplinit pentru Mahmud Abbas, care nu controlează elementele radicale ale mişcării Hamas prezente pe teritoriul său.

Ceea ce n-au reuşit israelienii au reuşit palestinienii

Conflictele dintre grupările fratricide Fatah şi Hamas i-au divizat pe palestinieni mai mult decât au făcut-o cele cauzate de statul israelian. Supranumite "Războiul Civil Palestinian", aceste conflicte au debutat în 2006, cele două grupări dorind un control complet asupra teritoriilor palestiniene.

Gruparea paramilitară Hamas a reuşit să câştige alegerile din 2006, ceea ce a făcut ca Israelul, Statele Unite, Uniunea Europeană, ca şi alte naţiuni occidentale să impună severe sancţiuni economice. În ciuda acestora, liderii Hamas au reuşit să menţină "în picioare" serviciile de bază din sistemul sanitar şi educaţie, în timp ce gruparea Fatah deţine controlul majoritar în domeniul securităţii.

Întregul an 2006 a fost marcat de violenţă între cele două grupări palestiniene, care s-a intensificat după ce, din nou, nu s-a ajuns la un acord referitor la împărţirea sferelor de putere. Între ianuarie 2006 şi mai 2007, peste 600 de palestinieni au fost ucişi în lupte. Deşi în februarie 2007, la Mecca, a fost semnat un armistiţiu, în vară au reizbucnit conflictele armate pe străzile din Gaza.

În iunie, Hamas a preluat controlul asupra nordului Fâşiei Gaza, pe care l-a declarat "zonă militară închisă", în timp ce forţele Fatah au devenit majoritare în Cisiordania.

După ce a declarat starea de urgenţă şi disoluţia guvernului, Mahmud Abbas a numit un nou premier, în persoana lui Salam Fayyad, şi l-a demis pe cel provenit din rândul grupării Hamas, Ismail Hanyiah. Iar confruntările interpalestiniene au continuat şi la comemorarea morţii lui Arafat, când şapte palestinieni au fost ucişi de poliţişti Hamas.