Papandreu şi Samaras. Cum au ajuns doi prieteni buni, foşti colegi de facultate, să demoleze Grecia şi zona euro

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Antonis Samaras, liderul opoziţiei, şi-a învins în sfârşit fostul prieten din timpul facultăţii şi al studenţiei - pe premierul Giorgios Papandreu. În urmă cu 40 de ani, glumeau că vor dărâma junta şi vor guverna ei înşişi, împreună, Grecia. Azi, lupta politică pe viaţă şi pe moarte dintre cei doi s-a terminat cu eliminarea premierului Papandreu.

La sfârşitul lui 2009, politica Greciei se schimba radical. Giorgios Papandreu (al cărui tată şi bunic au fost amândoi premieri) devenea noul şef al cabinetului de la Atena. Fostul său coleg de cameră din timpul facultăţii, Antonis Samaras, devenea, în schimb, liderul opoziţiei - Noua Democraţie, partidul care guvernase până la alegerile din 2009. Cei doi politicieni au fost prieteni buni încă din timpul liceului şi, în vremea studenţiei, adică în urmă cu 40 de ani, glumeau că se vor uni pentru a demola regimul militar de la Atena şi că vor guverna ţara ei înşişi. Aveau viziuni diferite - Papandreu era o fire libertină, iar Samaras avea viziuni extem de conservatoare.

Au ajuns să guverneze ţara. Nu au ajuns însă să îşi unească forţele. Din contră. În 2009, fiecare avea câte ceva de demonstrat. Papandreu - că se poate ridica la talia tatălui şi bunicului său, iar Samaras - că poate reclădi influenţa partidului al cărui lider (Kostas Karamanlis, un alt membru al unei familii de tradiţie în politica grecească) dezertase după alegeri. O luptă pe viaţă şi pe moarte (politică) a început între cei doi, cu riscul destabilizării economice a ţării. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Rivali, deşi vorbeau "acceaşi limbă"


Ambii politicieni sunt produse are celor mai bune instituţii de învăţământ greceşti şi americane. Au studiat la Colegiul din Atena şi apoi la colegiul Amherst, din Massachusetts. La Amherst, cei doi au fost chiar colegi de cameră, scria "Kathimerimi" în 2009. În 2009, când şi-au preluat funcţiile, erau amândoi relativ tineri - 57, respectiv 58. Vorbesc amândoi fluent limbi străine, citesc ziare occidentale şi sunt bine priviţi de politicienii străini. Chiar dacă vorbeau "acelaşi limbaj", cei doi au devenit rivali. În 2009, acelaşi cotidian grecesc comenta că "ascensiunea celor doi politicieni este cel mai bun lucru la care se putea aştepta ţara". Cu toate acestea, lăsa cotidianul o notă sumbră, "poveştile celor doi nu sunt o garanţie că vor reuşi să facă faţă provocărilor acestor timpuri".

Kostas Karamanlis, precedentul premier, avea şi el tot ce aveau Papandreu şi Samaras şi a reuşit totuşi să facă atât de puţin în cei cinci ani cât a fost premier şi în cei 12 ani cât a condus partidul., scria "Kathimerini". Karamanlis avea şi el şi un masterat în economie la Tuft University şi era chiar mai tânăr decât cei doi. Nu a avut însă curajul de a se lupta cu apatia, corupţia şi proastele obiceiuri care au transformat Grecia într-o ţară atât de neproductivă. După ce, la acea vreme, din cauza inerţiei guvernului, manifestanţii au blocat Atena, iar economia a fost adusă în pragul dezastrului, alegătorii au decis că s-au săturat şi l-au dat pe Karamanlis afară, alegându-l pe Papandreu şi pe socialiştii din PASOK.

Samaras a mai cauzat căderea unui guvern


Apoi, tot ei l-au preferat pe Samaras în rolul de lider al opoziţiei, respingând-o pe Dora Bakoyannis, fost ministru de Externe şi fost primar al Atenei. La fel de nervoşi pe opoziţie ca şi pe putere, alegătorii au preferat ceva complet nou şi l-au dorit pe Samaras, deşi acesta abia revenise în cadrul partidului, după ce, în 1993, a fost cel care a cauzat căderea guvernului condus de partidul din care făcea parte.

"În ciuda calităţilor şi experienţelor comune, Papandreu şi Samaras sunt politicieni foarte diferiţi. Premierul pare că vrea să se concentreze asupra viitorului. Vrea să impună o nouă formă de guvrnare, mai transparent. Samaras, care cultivă o imagine duală - de populist şi de patrician - a promis să reînnoiască partidul său şi va avea poziţii dure probabil în materie de politică externă. Jucarea cărţii ideologice şi patriotice poate ajuta la consolidarea identităţii partidului, dar îl va face pe Samaras să ţină mai mult cont de alegătpori decât să sprijine efortul de a revitalize economia şi de a reforma societatea", scria acelaşi ziar, în decembrie 2009. În final, cotidianul îi îndeamnă pe cei doi să coopereze pentru binele ţării.

Blocaj fără sfârşit

Cei doi ani au dovedit însă că ambiţiile politice au fost mult prea mari pentru acest tip de înţelegere. Opoziţia a încercat să blocheze aproape fiecare măsură de austeritate şi fiecare reformă. Ultima luptă a fost pe acceptarea planului de salvare dictat de UE, respins fără drept de apel până acum o zi de Antonis Samaras. A acceptat doar având promisiunea că Papandreu va pleca din fruntea guvernului. Acum, cu Giorgios Papandreu ieşit din peisaj, mingea pare a fi din nou în terenul lui Samaras, care vrea să repete în sens invers istoria din 2009 şi să-şi aducă partidul la putere la alegerile anticipate pentru care a insistat până aproape de colapsul monedei euro. Şi, evident, ambiţia de a deveni următorul premier al Greciei.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite