Ce se întâmplă cu dictatorii înlăturaţi de la putere?

În Coasta de Fildeş, fostul preşedinte Laurent Gbagbo se află sub arest. În aceeaşi situaţie se află şi Hosni Mubarak, fostul preşedinte egiptean. În Libia, pe fundalul bombardamentelor NATO, se înteţesc vocile care cer îi cer colonelului Muammar Gaddafi să renunţe la putere. Dar ce se întâmplă cu foştii dictatori atunci când lasă din mână puterea?

În trecut, dictatorii cărora puterea le scăpa printre degete îşi găseau adăpost într-o ţară dispusă să-i primească. De cele mai multe ori plecarea în exil se făcea împreună cu mare parte din averea naţională, astfel că îşi petreceau restul vieţii în huzur undeva pe o plajă exotică sau la un domeniu frumuşel din Franţa.

Idi Amin, fostul preşedinte al statului african Uganda, a petrecut 24 de ani în Arabia Saudită înainte a de se întoarce în ţara pe care a condus-o demult, unde a şi murit, în 2003. În acest an, un alt dictator s-a întors în ţara pe care a condus-o. Este vorba despre Jean-Claude Duvalier, care a revenit în Haiti după o îndelungată perioadă petrecută în Franţa.

Fostul lider al partidului comunist din Germaniei de Est, Erich Honecke, a emigrat iniţial la Moscova, şi apoi în Chile, după căderea zidului Berlinului.

În 1986, patru zile de proteste intense pe străzile din Manila au pus capăt domniei de două decenii a lui Ferdinand Marcos. Acesta a părăsit Filipinele şi, sub protecţia preşedintelui american Ronald Reagan, s-a refugiat în Hawai.

Uneori, aceşti foşti dictatori reapar în locuri neaşteptate. Este cazul fostului lider din Sierra Leone, Valentine Strasser, care după înlăturarea sa de la conducere, în 1996, a reapărut ca student la drept la Universitatea  Warwick din Marea Britanie.

Profesorul David Anderson, de la Centrul de Studii Africane de la Universitatea Oxford, a declarat pentru BBC, că de obicei, statele care acceptă să găzduiască foşti lideri politici impun câteva condiţii: nu au voie să se mai implice în viaţa politică, nu au voie să dea interviuri. Cu alte cuvinte nu trebuie să atragă atenţia.

Câteodată a găzdui un fost dictator este o chestiune extrem de delicată. Nigerienii au aflat asta pe pielea lor, atunci când au decis să-l primească pe fostul preşedinte liberian, Charles Taylor, înlăturat de la putere în 2003. Au fost obligaţi să-l extrădeze la solicitarea autorităţilor din Sierra Leone, unde acesta era acuzat de crime împotriva umanităţii.

Cine l-ar primi pe Gaddafi?

Cu toate că popularitatea colonelului Muammar Gaddafi este în scădere pe plan internaţional, există state dispusă să-l primească, în cazul în care ar vrea să renunţe la luptă şi să părăsească Libia. Printre ele se numără Uganda şi Zimbabwe, potrivit BBC.

Crearea Tribunalului Penal Internaţional, în 1998, a restrâns şi mai mult numărul statelor dispuse să primească un dictator, mai ales dacă în ţara sa de origine este acuzat de crime împotriva umanităţii.

Hosni Mubarak este din acest punct de vedere un fost lider politic care ar putea oricând să solicite azil unor state occidentale. Muammar Gaddafi nu, deaorece ar risca să ajungă pe mâna judecătorilor de la Tribunalul Penal Internaţional pentru a da socoteală asupra acţiunilor criminale îndreptate împotriva rebelilor.

Arestarea, la Londra, în 1998, a fostului lider chilian Augusto Pinochet este o dovadă că acest lucru se poate întâmpla.