Oraşele care riscă să se transforme într-o Veneţie. Sunt ele pregătite să facă faţă creşterii nivelului apelor?

Aproape 44% din populaţia lumii trăieşte în zone de coastă, iar numărul lor creşte de la zi la zi. De ce? În principal datorită comerţului maritim şi accesului facil la fructe de mare, dar există şi alte motive. 

Din păcate, însă, marea nu întoarce întotdeauna aceeaşi iubire tandră. Între 1950 şi 2009, nivelul oceanelor a început să crească între 0,6 şi un milimetru anual la nivel global. Aşa că se pune întrebarea ce se va întâmpla cu toate acele persoane care locuiesc în zona de coastă dacă apa continuă să invadeze tot mai mult uscatul.

Dacă nivelul apei creşte suficient de lent încât să le permită locuitorilor din aceste zone să se mute în locuri mai sigure înseamnă că această creştere este prea lentă pentru ca cineva să o observe, atrage atenţia „Foreign Policy“.

Şi dacă la aceste schimbări adăugăm şi fenomenele meteorologice extreme precum uraganul Sandy, care a făcut ravagii în Statele Unite, atunci oraşele din zonele de coastă vor ajunge să  arate asemenea celor din filmele apocaliptice.

New York-ul își va reveni, iar Sandy va rămâne o amintire nefericită. Însă, de acum înainte, locuitorii metropolei nu vor mai putea spune că nu au primit un semnal de alarmă din partea naturii, la fel ca cei din New Orleans, care au fost avertizaţi cu uraganul Katrina în 2005. Cel mai probabil scenariu pentru ambele orașe este că vor ajunge să fie înghițite de ape într-un final.

Lista de metropole amenințate de creșterea nivelului apelor și de furtuni este alarmant în ultimul timp, informează revista britanică „Foreign Policy”. Câteva dintre oraşele ameninţate adesea de inundaţii sunt:

- Mumbai, India: 2,8 milioane de locuitori expuși la inundații

- Shanghai, China: 2,4 milioane

- Miami, Statele Unite ale Americii: două milioane

- Alexandria, Egipt: 1,3 milioane

- Tokyo, Japonia: 1,1 milioane

- Bangkok, Thailanda: 900.000

- Dhaka, Bangladesh: 850.000

- Abidjan, Coasta de Fildeș: 520.000

- Jakarta, Indonezia: 500.000

- Lagos, Nigeria: 360.000

Dar această listă nu include multe alte orașe importante. De exemplu, Londra nu a fost luată în calcul, probabil pentru că deține al doilea cel mai mare sistem de control al inundaţiilor (după cel olandez), Bariera Tamisa. Cel mai probabil, însă, sistemul îşi va pierde funcția de protecție până în 2050, din cauza creşterii nivelului mărilor.

Absentă de pe lista oraşelor care vor fi inundate este şi fosta capitală a Rusiei, Sankt Petersburg. Pentru a evita inundaţiile – peste 300 de când oraşul a fost fondat, în 1703, oraşul este împrejmuit de un dig.

De altfel, acestea reprezintă soluția cea mai costisitoare în faţa inundaţiilor. În timp ce Manhattanul ar putea găsi banii necesari pentru construirea unor astfel de fortificații, alte orașe aflate sub ameninţarea apelor ar putea să nu aibă mijloacele financiare necesare.

În Olanda, care deţine cel mai scump sistem de protecţie împotriva inundaţiilor (Storm Surge Barrier în valoare de 3,75 miliarde de dolari) au loc adesea dezbateri publice care vizează posibilitatea de a pierde anumite părţi din zonele umede joase - câștigate atât de greu de-a lungul secolelor - în favoarea apelor.

Nicăieri nu este aceastaă situaţie mai resimţită ca în Veneția. De la fondarea sa în secolul VI, orașul se scufundă cu aproximativ 3,8 centimetri pe secol. În plus, creșterii nivelului apei i se adaugă o zonă cu un sol moale, condiţii ce accelerează scufundarea la o rată de cinci ori mai mare decât înainte de schimbările climatice.

La începutul acestei săptămâni autorităţile italiene au lansat cod roşu după ce nivelul apei a crescut dramatic atingând 149 de centimetri, şi a acoperit 70% din centrul istoric al Veneţiei.

Cel mai mare nivel al apei din istoria Veneţiei a fost înregistrat în noiembrie 1966, când oraşul a fost acoperit cu un strat de apă de 194 de centimetri. Acela a fost momentul care a determinat autorităţile să se gândească la un plan de salvare a oraşului.

Astfel a luat naştere „Proiectul Mose“, ce presupune construirea a 79 bariere de oţel pe fundul Mării Adriatice, care vor fi activate în timpul valurilor mari. Costul proiectului ce urmează a fi finalizat în 2014 se ridică la 4,7 miliarde de euro.

Pe măsură ce oraşele din zona de coastă continuă să se dezvolte, iar nivelul apelor să crească şi fenomenele meteorologice extreme să se înmulţească, putem deveni cu toţii veneţieni, avertizează „Foreign Policy“. Guvernele încă mai au timp să se angajeze în proiecte serioase necesare pentru a proteja orașele de furia naturii.