UE „deturnează” pământurile din Sud

Spre deosebire de China şi de ţările din Golf, Uniunea Europeană nu cumpără direct pământ arabil în ţările în curs de dezvoltare pentru a-şi asigura aprovizionarea. Dar obiceiurile

Spre deosebire de China şi de ţările din Golf, Uniunea Europeană nu cumpără direct pământ arabil în ţările în curs de dezvoltare pentru a-şi asigura aprovizionarea. Dar obiceiurile alimentare şi alegerile sale energetice determină politicile agricole în aceste ţări, demonstrează un studiu al organizaţiei Friends of the Earth (FoE), publicat în noiembrie.

„În fiecare an, Europa utilizează 16 milioane de hectare pentru uzinele sale de biocombustibili şi hrănirea propriului şeptel. Totuşi, doar 13% din aceste suprafeţe sunt situate pe teritoriul său”, afirmă reprezentanţii FoE, care denunţă „confiscarea” pământurilor ţărilor care asigură aprovizionarea UE.

Cifra a fost obţinută prin convertirea suprafeţelor, plecând de la randamente medii pe hectar, tonele de soia, de palmier şi de trestie de zahăr importate de UE în 2007. America Latină (mai ales Brazilia şi Argentina) este zona cea mai direct afectată de această situaţie, deoarece asigură aproximativ trei sferturi din importurile de care are nevoie UE. Hrănirea animalelor alcătuieşte încă esenţialul acestor schimburi, dar creşterea cererii de biocombustibili poate modifica situaţia.

Pentru atingerea obiectivului de 20% energii regenerabile până în 2020, Comisia Europeană a propus statelor să sporească ponderea biocombustibililor în transportul rutier de la 3% astăzi la 10%. Acesta ar  contribui la agravarea „presiunilor asupra pădurilor din Amazonia, a insecurităţii alimentare şi a conflictelor sociale regionale”, susţin reprezentanţii FoE.

UE importă soia mai ales din Brazilia şi din Argentina. Or, „această cultură este unul dintre vectorii majori ai despăduririi”, arată studiul. Despădurirea este responsabilă pentru 18% din gazele cu efect de seră.

Producţia de soia s-a dublat în 15 ani în America Latină. Brazilia este al doilea producător mondial. Experţii estimează că 16% din pădurea amazoniană a fost deja convertită în soia. După mai mulţi ani de acalmie, defrişările au reînceput în 2007. Ca răspuns direct la creşterea preţurilor pe pieţele internaţionale, 770.000 de hectare au fost rase între 2007-2008. Aceste „deturnări” de teren au impact şi asupra producţiei alimentare.

În Argentina, suprafeţele dedicate cultivării orezului s-au diminuat cu 44% în ultimii ani, iar cele dedicate porumbului - cu 26%, ducând la o scumpire a acestor produse alimentare pe pieţele locale.

„Majoritatea soiei cultivate este răsărită dintr-o sămânţă modificată genetic, Roundup Ready de Monsanto. Această sămânţă a dezvoltat o rezistenţă la ierbicide, iar exploatanţii deversează din ce în ce mai multe produse chimice pe câmpurile lor, provocând poluarea apelor”, concluzionează FoE.;

Material preluat din cotidianul francez „Le Monde”