Ţesuturi umane hi-tech

Un cip biologic a fost creat pentru a salva viaţa animalelor de laborator. Şoricelul de laborator al viitorului ar putea să nu mai aibă coadă şi mustăţi, ba chiar ar putea să nu mai

Un cip biologic a fost creat pentru a salva viaţa animalelor de laborator.

Şoricelul de laborator al viitorului ar putea să nu mai aibă coadă şi mustăţi, ba chiar ar putea să nu mai fie şoricel deloc. În condiţiile în care testele pe animale din industria cosmetică sunt din ce în ce mai îngrădite şi rău privite, oamenii de ştiinţă inventează metode alternative de analiză. Cel mai revoluţionar test este cipul cu ţesuturi umane, care imită reacţiile organismului la diverşi compuşi chimici.

Viitoarea interdicţie UE privind utilizarea animalelor în testele de laborator pentru cosmetice a lansat companiile într-o cursă disperată pentru găsirea unei alternative. Un posibil răspuns la dorinţele lor ar putea fi un cip de sticlă rectangular care conţine mii de culturi de ţesuturi umane şi enzime.

Cipul in vitro, o invenţie ingenioasă a unei echipe de chimişti de la Universitatea California, imită reacţiile umane la posibile substanţe toxice pentru organism. Asta înseamnă că animalele de laborator, precum cobaii sau şobolanii, nu vor mai suporta dureroasele teste ale vreunui medicament sau ale unei creme antirid.

Celule in vitro

Profesorii în chimie Jonathan Dordick şi Douglas Clark, liderii echipei de cercetare, plănuiesc ca revoluţionarul cip să fie lansat pe piaţă până anul viitor. Cipul in vitro este compus din două lamele de sticlă. Prima, numită MetaChip, conţine şiruri de culturi de enzime din ficat uman. Cealaltă lamelă, DataChip, conţine un şir identic de culturi care, în funcţie de test, conţin celule de vezică, ficat, rinichi, inimă, plămâni sau piele umană. Făcute "sendviş", cele două lamele imită reacţiile umane la substanţele chimice.

Dacă celulele se opresc din dezvoltare, acesta e semnul că substanţa are componente toxice. Cipul americanilor este foarte promiţător, deoarece este foarte eficient, rapid şi uşor de manipulat. El are totuşi şi limite, nereuşind, spre exemplu, să determine cât de mare este riscul de cancer în folosirea unor doze mai mari dintr-o substanţă.

Victime nevinovate

Nimeni nu se aşteaptă ca cipul să înlocuiască în totalitate testele pe animale, însă abilitatea sa de a identifica uşor toxinele ar putea scuti animalele de dureri sau chiar de moarte. Noile tehnologii medicale, de la vaccinurile antipoliomielită până la valvele coronariene artificiale, îşi datorează existenţa unor colonii întregi de şobolani, şoareci, iepuri, câini, maimuţe sau porci. Animalele, în marea lor majoritate şoricei, sunt folosite frecvent şi pentru testarea toxicităţii.

Testele pe animale sunt necesare înainte ca autorităţile sanitare să-şi dea acordul prealabil pentru lansarea pe piaţă a acestor medicamente, cosmetice sau tehnologii. Oamenii sunt însă din ce în ce mai deranjaţi de ideea că nişte animale nevinovate trebuie să sufere pentru ultimul ruj sau fard lansat pe piaţă. Mişcarea împotriva testării asupra animalelor este cea mai activă din Europa, unde interdicţia oficială va intra în vigoare începând din martie 2009.

Cel mai mare deşert din lume se extinde pe fundul Oceanului Pacific

Peste 40% din suprafaţa Terrei este acoperită de zone deşertice, dar specialiştii spun că locurile aproape lipsite de viaţă se extind din cauza poluării. În mod surprinzător, deşertul care se măreşte cu cea mai mare viteză este unul submarin, din Pacificul de Sud.

Dimensiunile lui sunt urmărite atent din satelit, în cadrul programului SeaWiFS, ultimele măsurători dovedind că, din cauza încălzirii, în ultimii 10 ani, s-a mărit cu 15%, precizează revista "Science".

Toată lumea a auzit câte ceva despre deşerturile Sahara sau Gobi, dar prea puţini ştiu că deşertul cel mai mare din lume se află sub apele oceanului şi se extinde rapid. Jeffrey Polovina, un oceanograf american, angajat al Flotei de pescuit oceanic din Honolulu, spune că a urmărit hărţile realizate din spaţiu, cu ajutorul sateliţilor, în cadrul proiectului de supraveghere a Pacificului.

"Schimbarea de culoare este dramatică. În momentul în care ecosistemul local moare, din cauza căldurii sau a emanaţiilor de gaz metan, deşertul submarin deschide culoarea oceanului, de parcă adâncimea acestuia ar fi scăzut", explică el. Planctonul, elementul de bază al oricărui lanţ trofic marin, nu mai poate supravieţui în apele acide.

Schimbarea climei îi dă lovitura de graţie şi apoi, treptat, mor sau pleacă toate celelalte vieţuitoare. Îngrijorarea specialiştilor e sporită de viteza cu care se produce deşertificarea oceanului. Modelele create de oamenii de ştiinţă, în urmă cu numai 10 ani, estimau că deşertul marin se va extinde, dar de 25 de ori mai încet. "Totul se leagă", spune Charles McClain, un specialist NASA, însărcinat cu supravegherea din satelit a Centurii Verzi a planetei.

"Schimbarea habitatului şi a climei ucide întâi formele de viaţă cele mai fragile, dar logica ecosistemelor extinde dezastrul. Estimăm că, peste câţiva ani, o treime din oceanul planetar ar putea fi mort."