Scutul antirachetă, oferit Rusiei la schimb pentru liniştirea Iranului

Scutul antirachetă, oferit Rusiei la schimb pentru liniştirea Iranului

Pentru a obţine sprijinul Moscovei în dosarul iranian, Obama se arată dispus să schimbe planurile de apărare antirachetă în Europa de Est. După ce administraţia Bush a iritat Moscova cu proiectul privind instalarea elementelor antirachetă în Cehia şi Polonia, noul lider de la Casa Albă încearcă să îmbuneze Rusia.

Preşedintele Barack Obama s-a arătat dispus să renunţe la desfăşurarea scutului antirachetă în Europa de Est, dacă Rusia va coopera cu SUA pentru a stopa programul nuclear al Iranului.

Cotidianul „The New York Times“ susţine că Obama a făcut această propunere într-o scrisoare înmânată luna trecută preşedintelui rus Dmitri Medvedev, cu ocazia vizitei efectuate la Moscova de subsecretarul de stat William Burns. Un înalt oficial american a confirmat pentru Reuters că liderul de la Casa Albă i-a trimis mesajul omologului său rus. „Scrisoarea a abordat o serie de subiecte, precum apărarea antirachetă şi modul în care aceasta este direct legată de ameninţarea pe care o reprezintă Iranul”, a adăugat oficialul.

În replică, liderul de la Kremlin a afirmat că Rusia aşteaptă „propuneri concrete” din partea noului preşedinte american în vederea soluţionării diferendului cu privire la scutul antirachetă. „Contez pe noua administraţie americană să se arate mai creativă şi să se comporte într-un mod mai amical în acest dosar”, a declarat Medvedev, aflat la Madrid.

El şi-a exprimat speranţa ca acest subiect să fie discutat în prima sa întâlnire cu Obama, prevăzută la summitul G20 de la Londra, din 2 aprilie. Primele discuţii vor avea loc însă vineri, în Elveţia, între secretarul de stat american, Hillary Clinton, şi ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov.

În căutarea unui compromis avantajos

Propunerea preşedintelui Obama vine în contextul în care scutul antirachetă este un subiect delicat în relaţiile dintre SUA şi Rusia.

Tensiunile au luat amploare între cele două ţări mai ales de când administraţia Bush a decis să desfăşoare zece interceptoare de rachete în Polonia şi un radar în Cehia, în cadrul scutului antirachetă. SUA susţin că proiectul vizează contracararea unor atacuri cu rachete din partea ţărilor de pe „axa răului”, ca Iranul şi Coreea de Nord, dar Moscova consideră planurile drept o ameninţare la adresa securităţii sale.

Kremlinul a presat

Washingtonul să renunţe la proiectul scutului antirachetă din Europa, oferind în schimb ajutor pentru operaţiunile din Afganistan, conflict ce reprezintă o prioritate pentru noul preşedinte Barack Obama. Luna trecută, la Conferinţa pentru securitate de la München, vicepreşedintele american Joe Biden afirma că a venit momentul pentru a apăsa pe „butonul de resetare” în relaţiile dintre Washington şi Moscova.

Biden a sugerat că SUA vor continua proiectul scutului antirachetă numai dacă acesta se dovedeşte eficient şi nu prea scump, ceea ce Moscova a interpretat drept un indiciu de compromis.

În timpul administraţiei Bush, negocierile dintre cele două părţi s-au concentrat asupra prezenţei oficialilor ruşi la instalaţiile scutului, pentru a se asigura că acestea nu sunt folosite împotriva Rusiei. Moscova a propus un sistem tripartit de apărare antirachetă Rusia-UE-SUA şi a oferit Pentagonului acces la o staţie radar din Azerbaidjan. Niciuna dintre cele două linii de negociere nu a dus însă la rezolvarea divergenţelor.

Un sistem de miliarde de dolari

Extinderea scutului american antirachetă la Europa Centrală, programată în jurul anului 2012, ar urma să completeze un sistem aflat deja în funcţiune, cu elemente amplasate în Statele Unite, Groenlanda şi Marea Britanie, scrie AFP.

Pentru a se proteja de rachete balistice intercontinentale cu rază de acţiune mai mare de 5.000 de kilometri, americanii au investit în diverse sisteme defensive, printre care: un sistem terestru naţional de 21 de interceptoare de rachete aflate în Alaska şi alte trei în California, potrivit datelor Agenţiei americane de apărare antirachetă; un sistem orbital capabil să detecteze rachetele la jumătatea parcursului, pentru a facilita interceptarea de la sol; un sistem terestru avansat, poziţionat în afara teritoriului american, pentru a intercepta rachetele în scurt timp după lansare, cu baze radar deja existente la Fylingdales, în Marea Britanie, şi la Thulé,  în Groenlanda.

Pentru a completa acest din urmă sistem, SUA vor să instaleze 10 interceptoare în Polonia şi un radar în bandă X extrem de performant în Cehia, pentru un cost total de 1,6 miliarde de dolari.

Washingtonul afirmă că sistemul său antirachetă nu vizează şi nu este apt să contracareze arsenalul marilor puteri nucleare (Rusia, China). Sistemul trebuie doar să descurajeze state imprevizibile (precum Iranul şi Coreea de Nord) să folosească cele câteva rachete intercontinentale pe care le-ar putea avea cândva pentru a ataca America.

Apărarea împotriva rachetelor intercontinentale este o preocupare majoră pentru SUA, care au investit masiv în cercetarea, dezvoltarea şi darea în funcţiune a sistemelor pentru securizarea teritoriului lor. Între 1995 şi 1997, Washingtonul a alocat 100 de miliarde de dolari (la valoarea din 1997), iar în ultimii zece ani o sumă echivalentă a fost cheltuită în acelaşi scop.

Mizele cooperării cu Teheranul

În timpul celor opt ani de mandat ai fostului preşedinte Bush, Washingtonul a refuzat orice dialog cu Iranul înainte de suspendarea programului de îmbogăţire a uraniului.

 În acest context, presa dădea ca sigur un atac militar al SUA asupra instalaţiilor nucleare iraniene. După învestirea preşedintelui Obama, analiştii de peste Ocean au insistat pe necesitatea unor discuţii cu Teheranul, văzut ca un actor-cheie pentru rezolvarea unor dosare fierbinţi din Orientul Mijlociu.

Preşedintele Obama şi-a exprimat speranţa într-o „deschidere” în următoarele luni între SUA şi Iran, care să permită un dialog „faţă în faţă”. Însă, Obama a adăugat că „acum este momentul pentru Iran să transmită semnale care să demonstreze că vrea să acţioneze altfel”.

„Este important, chiar dacă angajăm o diplomaţie directă, să fim clari în legătură cu profundele îngrijorări pe care le avem faţă de Iran, fie că este vorba despre finanţarea grupărilor teroriste sau de programul său nuclear ce poate destabiliza regiunea“, a conchis Obama.