Război civil de 24 de ani în Uganda: oficialii ridică din umeri, masacrele continuă
0
O mie de civili mor săptămânal în nordul Ugandei în campaniile de exterminare ale “Armatei de Rezistenţă a Domnului” (LRA), una dintre cele mai enigmatice grupări din lume din punct de vedere ideologic. Rebelii ugandezi luptă din 1986 pentru instalarea unui guvern bazat pe Cele 10 Porunci biblice.
· 1.000 de civili mor săptămânal în nordul Ugandei, potrivit unui studiu din 2005
· Cel mai recent masacru organizat de LRA a fost în decembrie 2009, pe o întindere de 105 kilometri
· Cei aproximativ 4.000 de soldaţi care trebuie să asigure protecţia civililor în zonă au echipamente foarte slabe: puţine maşini, niciun elicopter, sisteme de comunicare rudimentare. Salariile ajung târziu sau deloc.
· Aliaţii Ugandei: ONU, Uniunea Europeană, Sudan, Congo, Republica Centrafricană
· Aliaţii LRA: oficial nu are susţinători în afara bazei interne de recrutare
· Unde operează LRA: în mai multe zone de graniţă între Uganda, Sudan, Congo şi Republica Centrafricană.
· Campanii armate împotriva LRA: în 1988, 1991, 1994, 1996, 2003-2006, toate rămase fără rezultat
· Liderul LRA: “Armata de Rezistenţă a Domnului” din Uganda este condusă, de la înfiinţare, de acelaşi Joseph Kony, care susţine despre sine că este un profet şi s-a autoproclamat “mesagerul Domnului”. A fost condamnat de Tribunalul Penal Internaţional pentru crime împotriva umanităţii dar se află în libertate.
· Peste 25.000 de copii au fost răpiţi din 1986 până în prezent, ei fiind actualii şi viitori combatanţi ai rebelilor şi 1.800.000 de civili au fugit din calea LRA
LRA este una dintre cele mai enigmatice grupări rebele din lume, cu o ideologie echivocă. În afară de manifestul original din 1986, când liderul formaţiunii, Joseph Kony, a declarat că vrea înlăturarea de la putere a preşedintelui Yoweri Museveni şi intoducerea unui guvern bazat pe Cele 10 Porunci biblice, altceva nu este cunoscut din filosofia grupării. Uganda spune că LRA este pur şi simplu un grup terorist, fără agendă politică. SUA au inclus în 2001 LRA pe lista organizaţiilor teroriste.Strategia LRA a fost răpirea copiilor şi transformarea lor în viitori criminali. Practic, copiii răpiţi în urmă cu 10-15 ani sunt cei care comit acum cele mai mari atrocităţi pentru LRA.
Fostul număr doi din LRA, Vincent Otti, a declarat într-un interviu: “Eu lupt pentru drepturile mele, ceea ce s-a întâmplat în trecut în Uganda – ceea ce a făcut Museveni - este total nedemocratic. De aceea am devenit rebeli. Noi luptăm în numele Domnului, pentru cele Zece Porunci. El ne ajută. Guvernul vrea să ne ia pământurile dar nu vom permite vreodată să se întâmple acest lucru. Acum în Uganda este un guvern militar. Şi nimeni nu ne poate minţi că sistemul este democratic. Noi vrem un sistem federal de guvernământ astfel încât să fim independenţi”.
Joseph Kony(stânga) şi Vincent Otto(dreapta):
Cel mai recent atac al LRA a avut loc în 14-17 decembrie 2009, în nord-estul Congo:
· Modul de operare: rebelii LRA au pretins că sunt militari ugandezi în patrulă, vorbeau în limba locală şi după ce au câştigat încrederea localnicilor i-au omorât
· Bilanţ parţial: sute de morţi şi de răniţi de-a lungul a 105 kilometri, pe cât s-a întins operaţiunea LRA. După atac, peste 25.000 de oameni au fugit din zonă.
· Cel mai tânăr mort - o fată de trei ani, cel mai bătrân – un bărbat de 72 de ani
· Soldaţii congolezi şi ungandezi au ajuns în zonă abia la 18 decembrie. Ei au fost anunţati la 16 decembrie dar au venit pe jos.
· La două luni de la masacru, un bătrân lider local a spus: “Lumea ne-a uitat. Vă rog, spuneţi-le şi altora ce ni se întâmplă. Guvernul ne pune că nu mai avem motive să ne temem de LRA, dar toată lumea ştie că este o minciună”.
“Campaniile pe care le-am purtat împotriva LRA sunt de un succes imens, pentru că LRA a fost destructurată, puterea lor a scăzut dramatic şi centrele lor de comandă şi control au fost dezorganizate” (comunicat comun din 11 iunie 2009, semnat de Republica Centrafricană, Congo, Uganda şi forţele ONU, la finalul unei întâlniri de lucru)
Alte date despre conflictul din Uganda:
· Armata Ugandei are 3.000 de soldaţi trimişi special să lupte împotriva LRA şi spune că tratează problema foarte serios
· ONU, prin directiva 1856, are în zonă peste 1.000 de oameni în misiunea de pace MONUC din Congo.
· Se vorbeşte de venirea a peste 800 de tunisieni în ajutorul Ugandei
· În zonă sunt 15 ONG-uri care din lipsa comunicării adecvate nu au putut să ofere ajutoare umanitare prompte.
· Armata SUA a dat 6,4 milioane de dolari pentru ajutorarea zonei.
· În decembrie 2006, ONU a numit un trimis special pentru nordul Ugandei în persoana fostului preşedinte al Mozambicului, Joaquim Chissano
· Senatul american a aprobat în unanimitate, la 11 martie 2010, o lege prin care administraţia Obama se obligă se dezarmeze LRA şi să protejeze civilii
Un război surd
Război civil din Uganda a început în 1986, dar rădăcinile conflictului pleacă din timpul perioadei coloniale engleze. Până la obţinerea independenţei Ugandei, în 1962, Anglia a condus regiunea pe principiul “dezbină şi cucereşte”: a asmuţit nord împotriva sudului. Sudul devenise centrul elitei intelectuale, în timp ce nordul se lupta cu sărăcia.
Şi după ce Uganda devine independentă sub conducerea lui Milton Obote, primii săi preşedinţi au folosit ruptura sud-nord pentru a-şi consolida puterea şi acest lucru a provocat apariţia mai multor forţe paramilitare anti-guvernamentale. Din 1962 până în 1986 urmează lupte dure pentru putere, în care mai multe formaţiuni, inclusiv militare, preiau controlul în Uganda.
Războiul civil începe în 1986, după ce ministrul de Interne Yoweri Museveni preia puterea în printr-o lovitură militară. Vraciul Alice Auma Lakwena, având susţinerea triburilor Achori din nord, începe o rebeliune împotriva guvernului, la care participă peste 20.000 de oameni. Lakwena i-a înarmat pe combatanţi cu bâte şi pietre şi i-a uns pe piept cu o soluţie, spunea ea, care împiedica gloanţele să intre în corp. Lakwena spunea că Sfântul Duh i-a spus să se ridice împotriva Guvernului şi să protejeze poporul Acholi. Oamenii au crezut-o.
După ce mişcarea este înfrântă, nepotul ei, Joseph Kony (25 de ani), s-a declarat “urmaşul spiritual” al Lakwenei. I-a preluat ideile şi a înfiinţat oficial în septembrie 1987 mişcarea “Forţa Sfântului Duh II”, o copie a rebeliunii lui Lakwena. Kony s-a autoproclamat “mesagerul Domnului şi eliberatorul poporului Acholi”. Dar triburile din nord nu l-au susţinut pe Kony şi acesta a întors armele şi împotriva lor. Încep masacrele.
Campanii militare inutile
Ca să desfiinţeze LRA, guvernul ugandez a pornit în 1991 campania militară “Operaţiunea Nordului”, fără rezultate însă. Urmează negocieri între Kony şi oficialii ugandezi, sortite şi ele eşecului. Masacrele LRA continuă.
În lupta dintre rebeli-Guvern intervine Sudanul în 1995, care permite LRA să atace de pe teritoriul lor Uganda şi le oferă sprijin militar. Drept urmare, Uganda rupe relaţiile diplomatice cu Sudan şi în 1995 atrage de partea ei armatele Etiopiei şi Eritreei. Se duc lupte de uzură în care LRA se reorganizează de fiecare dată şi conduc noi masacre asupra civililor din nordul Ugandei.
Dar în 2002 Sudanul întoarce armele împotriva LRA şi se aliază cu Uganda în „Operaţiunea Pumnul de Fier”. Atacul a decimat LRA dar cu forţele rămase, rebelii au răspuns prin şi mai multe masacre. Peste 10.000 de copii au fost răpiţi într-un an de zile. Au urmat scenarii similare. În 2004 Uganda a lansat „Operaţiunea Pumnul de Fier II” dar rebelii nu au fost învinşi în totalitate.
Metode alternative
Concomitent cu campaniile militare duse împotriva LRA, guvernul din Uganda a încercat alte metode prin care să spargă gruparea:
· În 2000 Uganda a aprobat “Amnesty Act”, document potrivit căruia rebelii care dezertau şi ofereau informaţii erau absolviţi de orice acuzaţie. Rezultatul: până în 2005, peste 14.000 de soldaţi LRA au renunţat la luptă. Dar niciun lider important.
· Preşedintele Yoweri Museveni a cerut în 2003 Curţii Penale Internaţionale să realizeze o anchetă în Uganda. După doi ani, Curtea Penală Internaţională emite primele mandate de arestare pentru cinci lideri de top al LRA printer care conducătorul Joseph Kony şi mâna lui dreaptă, locotenentul Vincent Otti, sub acuzaţia de crime împotriva umanităţii, crime de război, sclavie sexuală, viol, tratament inuman al civililor şi răpirea copiilor.
După decizia CPI, rebelii îşi mută cartierul general în Congo, în Garamba National Park. LRA este atacată în 2006, de această dată, de forţele ONU de menţinere a păcii din Congo (MONUC). Nimic nu se schimbă. Urmează noi tratative Uganda-LRA în martie 2008, dar Kony pune condiţia să fie absolvit de orice cap de acuzare emis de Curtea Penală Internaţională şi orice înţelegere cade.
LRA s-a întors la vechile practici de tortură, sclavie. Ultima campanie de acest fel a fost în decembrie 2009. În martie 2010 SUA s-au angajat să dezarmeze LRA şi au numit conflictul din Uganda unul dintre cele mai neglijate de pe harta lumii.
SURSE: Raportul HRW din martie 2010, “Trail of Death”, Raportul HRW din ianuarie 2009, “The Christmas Massacres”, Siteul misiunii de pace a ONU în Congo, Hema Chatlani: “Uganda: A nation in crisis”, noiembrie 2007, Dosarul Reuters “Uganda Violence”, Interviu cu Vincent Otto în IRIN news.
Preşedintele Museveni spune că LRA nu mai este un pericol:
Se încarcă comentariile...
