Planeta, covârşită de clasa mijlocie

Dezvoltarea ţărilor sărace înteţeşte lupta pentru resurse la nivel mondial. Sute de milioane de foşti săraci îşi vor permite să cumpere maşini sau electrocasnice, să aibă acces la

Dezvoltarea ţărilor sărace înteţeşte lupta pentru resurse la nivel mondial.

Sute de milioane de foşti săraci îşi vor permite să cumpere maşini sau electrocasnice, să aibă acces la electricitate şi alte utilităţi, dar şi să facă turism în ţări străine. Toate acestea determină o "explozie" a cererii pentru resurse naturale, un consum suplimentar de energie şi, implicit, poluare masivă, arată revista "Foreign Policy".

Potrivit FP, clasa mijlocie aproape se va dubla în ţările sărace, unde creşterea economică susţinută îi propulsează rapid pe mulţi oameni deasupra pragului de sărăcie. Veniturile tot mai mari vor avea ca efect în primul rând creşterea preţurilor la alimente. Spre exemplu, până în 2025, China va avea cea mai extinsă clasă mijlocie din lume, în vreme ce clasa mijlocie a Indiei va fi de 10 ori mai mare decât cea de astăzi.

În aceste condiţii, umanitatea va fi nevoită să se adapteze la o serie de presiuni fără precedent, în mare măsură legate de resurse şi de mediu. Dezvoltarea noii clase mijlocii la nivel global creează deja repercusiuni. În luna ianuarie, mii de oameni au protestat la Jakarta faţă de creşterea galopantă a preţului la soia.

Mexicanii au protestat faţă de preţul la tortilla. Senegalezii au protestat faţă de preţul la orez, iar indienii au agitat pancarte împotriva preţurilor la ceapă. Indexul alimente-preţ, realizat de revista "The Economist" începând cu anul 1845, a atins un nou record; acesta a crescut cu 30% numai în 2007. Preţurile la lapte au crescut cu 29% anul trecut, în timp ce preţul la grâu şi soia s-a mărit cu 80, respectiv 90%. Multe alte cereale, precum orezul sau porumbul, au atins preţuri record.

Prosperitate cu efect de bumerang

Preţurile cresc nu pentru că producţia de alimente s-ar fi redus (în 2007, omenirea a produs mai multe cereale ca niciodată), ci pentru că o parte din cereale sunt folosite pentru biocombustibili şi pentru că un număr crescut de oameni îşi permite să consume mai mult. Consumul mediu de carne în China, spre exemplu, aproape s-a dublat faţă de mijlocul anilor 1980.

Dezbaterea publică privind consecinţele acestui boom al consumului global se concentrează în mare măsură pe efectele asupra mediului. În acest context, preţurile mai mari nu înseamnă neapărat ceva negativ. Ci ar putea însemna, spre exemplu, şi că preţul anumitor resurse, precum apa sau petrolul, va reflecta mai bine costul lor real, arată FP.

Însă pe de altă parte, agricultura intensivă, consumul tot mai mare de resurse minerale şi combustibili fosili, dar şi dezvoltarea turismului vor adăuga o presiune şi mai mare asupra unei planete deja sufocate de poluare.