FP-România: Schimbarea lumii, în doar un an

Acum un an, toată lumea credea că talibanii sunt terminaţi. Astăzi, câştigă teren în Afganistan şi fac jocurile în Pakistan.Acum un an am început să scriu pentru cotidianul spaniol global "El Pais" un editorial săptămânal despre politică şi economie mondială. Sunt surprins cât s-a schimbat lumea în doar 52 de săptămâni.

Şi nu numai din cauza crizei financiare. Acum un an, Statele Unite pierdeau războiul din Irak, campania lui Hillary Clinton pentru preşedinţie părea la fel de neoprit ca şi creşterea exporturilor chineze şi nimeni nu vorbea despre preţul alimentelor.

 Astăzi, SUA pierd mai mulţi soldaţi în Afganistan decât în Irak, Barack Obama va fi aproape cu siguranţă noul ocupant al Casei Albe şi nimeni nu ştie dacă  “explozia economică” a Chinei va supravieţui marii recesiuni globale.

Mai mult, pentru milioane de oameni, problema principală nu este preţul alimentelor, ci locurile de muncă. În octombrie 2007, petrolul ajunsese la un preţ-record de 94 de dolari pe  baril. Preţul său a continuat să crească, ajungând la 147 de dolari pe baril în iunie. Experţii au preconizat că va atinge 200 de dolari pe baril.

 Preţul a scăzut acum la 63 de dolari barilul şi, în ciuda dezastrului financiar american, dolarul câştigă faţă de euro. Preţurile altor mărfuri scad şi ele brusc.

Gândurile mele legate de pericolul care ameninţă clasele mijlocii au ridicat multe întrebări. Am scris în "El Pais" despre clasele mijlocii, care sunt grupul cu cea mai rapidă creştere în economiile emergente. Provocările pe care le reprezintă sunt fără precedent în istorie.

Puţine guverne sunt capabile să satisfacă nevoile

populaţiilor lor în rapidă creştere. Guvernarea a milioane de oameni activi politic, care cer standarde  de viaţă mai bune este foarte grea. Să faci asta în timpul unei crize economice globale, care va lovi în special clasele mijlocii, este un coşmar.

Un loc unde asta se întâmplă deja şi la care m-am referit în repetate rânduri este Pakistanul. Chiar dacă ţara nu a avut tipul de creştere economică pe care au avut-o vecinii săi, India şi China, economia a crescut cu  7% pe an începând din 2003. În pofida acestui fapt, Pakistanul suferă de instabilitate politică cronică, caracterizată prin terorism, asasinate - precum cel împotriva lui Benazir Bhutto -, violenţe religioase, pierderea controlului asupra unor provincii întregi în dauna extremiştilor religioşi şi a traficanţilor de droguri, cât şi printr-un conflict cu India şi cu Afganistanul.

 În prezent, această putere instabilă şi periculoasă este falimentară. Noul preşedinte pakistanez, văduvul lui Benazir Bhutto, trebuie să se ducă cu şapca în mână în China pentru a primi fonduri care să menţină în viaţă economia ţării.

Acum un an, toată lumea credea că talibanii sunt terminaţi. Astăzi, nu numai că ei câştigă teren în Afganistan, dar au devenit şi cei care fac jocurile în Pakistan. Şi ce se va întâmpla în Pakistan ne va afecta pe toţi.

O altă regiune care a trecut prin schimbări surprinzătoare în ultimele două săptămâni este America Latină. Brazilia preşedintelui Lula da Silva a devenit din puternică şi mai puternică, în timp ce vecinii ei Argentina, Venezuela şi Bolivia sunt din ce în ce mai împotmoliţi în criză. În acest timp, lumea dezvoltată şi-a descoperit un apetit de nestăvilit pentru petrolul din Venezuela şi pentru carnea şi soia argentiniană.

Ca urmare, aceste două ţări ar trebui să se bucure de o stabilitate economică, politică şi socială mai mare. În schimb, amândouă suferă din cauza creşterii inflaţiei, a lipsei de hrană şi a luptelor politice fără sfârşit şi extrem de distructive. Dacă acesta este tabloul în vremurile bune, nu este greu de imaginat care va fi impactul crizei globale asupra celor două ţări cu economii fragile şi polarizare politică extremă.

Un lucru care nu s-a schimbat este subiectul primului meu editorial: cum să devii bogat mai degrabă cu ajutorul statului decât folosind mecanismele pieţei. În acel editorial am explicat că uitându-mă la lista celor mai bogaţi oameni, atât de
mulţi dintre ei îşi obţinuseră bunăstarea prin legături cu guvernul. Statul, nu piaţa, i-a făcut bogaţi. Criza economică va crea mult mai multe oportunităţi pentru cei capabili să profite de stat pentru a face avere.

Moisés Naím

Moisés Naím este redactorul-şef al revistei americane "Foreign Policy" – pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

A fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este "Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.