FP România: Noii prieteni ai sud-americanilor

Relaţiile Americii Latine cu China, Rusia sau Iranul vor fi dur testate de impactul crizei economice globale. Tot mai prezente în America de Sud, motivele Chinei pentru a întări legăturile cu regiunea sunt foarte diferite de cele ale Moscovei sau Teheranului. 

În timp ce preşedintele chinez, Hu Jintao, vizita Costa Rica, Peru şi Cuba, omologul său rus, Dmitri Medvedev, se deplasa în Brazilia, Peru, Cuba şi Venezuela, unde sosirea sa a coincis cu cea a submarinului nuclear Petru cel Mare, care trebuia să efectueze manevre comune cu flota Venezuelei. Acum o lună, două bombardiere nucleare ruseşti s-au deplasat în Venezuela pentru a efectua exerciţii aviatice comune.

Alianţe contra Unchiului Satan

Pe 1 noiembrie, ministrul de externe al Braziliei, Celso Amorim, s-a deplasat la Teheran pentru a-i adresa o invitaţie preşedintelui Mahmoud Ahmadinejad să facă o vizită în Brazilia la iniţiativa preşedintelui Lula Da Silva. Anul trecut, Ahmadinejad a fost primul lider iranian care a vizitat America Latină. S-a întâlnit cu şefii de stat din Nicaragua, Venezuela, Bolivia şi Ecuador.

Acum nu se mai cer vize între Bolivia şi Teheran. Evo Morales a declarat că va muta ambasada ţării sale din Cairo în capitala iraniană. Există acum zboruri între Caracas, Damasc şi Teheran. Venezuela şi-a consolidat relaţiile şi cu Belarus.

Mass-media iraniană a salutat alegerea preşedintelui paraguayan Fernando Lugo, pe care l-a descris ca pe un “duşman al marelui Satan”. Ministrului de externe paraguayan, Alejandro Hamed Franco, i-a fost refuzată o viză pentru SUA şi nu îi este permis să călătorească pe liniile aeriene americane, deoarece este acuzat că ar fi unul dintre cei mai importanţi lideri Hezbollah în regiune.

Venezuela şi Belarus au inaugurat recent un centru comun de cercetare şi dezvoltare în capitala Minsk. Caracas este un important cumpărător de arme fabricate în Belarus. Atunci când Rusia a ameninţat cu întreruperea exporturilor de gaze către Belarus din cauza neplăţii facturilor, preşedintele Alexander Lukaşenko i-a cerut ajutorul lui Hugo Chávez.

Preşedintele Venezuelei i-a remis peste jumătate de miliard de euro pentru a plăti ruşilor. Motivul oficial pentru turneul făcut de preşedinta argentiniană, Cristina Fernández de Kirchner, în Algeria, Tunisia, Egipt şi Libia a fost, potrivit unor surse diplomatice, întărirea cooperării în privinţa explorării spaţiului. Da, şi eu a trebuit să citesc asta de două ori.

Materii prime şi arme

Dar această trecere în revistă panoramică a noii prietenii pe care o cultivă America Latină trebuie contextualizată. Lucrul important de semnalat aici  este, de exemplu, faptul că motivele Chinei pentru a întări legăturile cu regiunea sunt foarte diferite de cele ale Moscovei sau ale Teheranului.

În spatele discursurilor şi declaraţiilor de prietenie, al rundei fără de sfârşit de dineuri înviorate doar de prezentarea de dansuri populare sau de şi mai plictisitoare întâlniri academice, există un număr de realităţi foarte simple şi  brutale: China este prezentă în America Latină pentru a cumpăra materii prime; Rusia este acolo pentru a vinde arme, iar Iranul, pentru a găsi o cale să ocolească restricţiile impuse de Uniunea Europeană şi de Statele Unite. Restul este pur decorativ.

După cum se ştie, China trebuie să-şi garanteze necesarul de energie, minerale şi hrană în orice mod. Creşterea şi stabilitatea ei depind totalmente de a-ceşti trei factori. În cazul Rusiei, nu există nicio îndoială că sprijinul Washingtonului pentru Georgia în războiul din vară a iritat Kremlinul, care a hotărât să dea o lecţie Statelor Unite, arătându-le că şi el îşi poate face simţită prezenţa în zona lor tradiţională de influenţă.

Dar pentru familiile, partenerii şi prietenii

Kremlinului, adevărata problemă aici este cea economică. Vânzările de arme ruseşti către America Latină au crescut de la 300 de milioane de dolari în 2001 la 3 miliarde de dolari în 2006.

Noile prietenii ale Americii Latine vor fi testate în curând până la limită de impactul crizei economice globale. Regiunea va afla în curând dacă la baza acestor noi prietenii se află fizicul, cultura, ideologia sau doar banii ei.

Moisés Naím

Moisés Naím este redactorul-şef al revistei americane "Foreign Policy" – pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

A fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este "Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.