Adevarul.ro

S-a tras în noi cu sânge rece, nu a existat niciun fel de avertisment, îşi aduce aminte Ike Makiti, unul dintre supravieţuitorii masacrului de la Sharpeville, stând lângă mormintele celor decedaţi, scrie BBC News.

Mkiti avea doar 17 ani când a avut loc masacrul. Se întorcea de la şcoală când a auzit sunetul unui foc de armă. Era luni, 21 martie 1960.

Citiţi şi:

Masacru în statul mexican Oaxaca: 13 persoane au fost ucise

Credeam că este vorba despre o torpilă la început, apoi totul a devenit evident când am văzut sângele ţâşnind din oamenii care erau împuşcaţi. Cei mai mulţi erau împuşcaţi în spate, pe când încercau să fugă. Era clar că ne confruntam cu o situaţie extrem de gravă.

Cincisprezece minute de focuri de armă au transformat masacrul în unul dintre cele mai emblematice momente ale luptei pentru eliberare.

Momentul a marcat începutul rezistenţei armate şi interzicerea Congresului Naţional African (ANC) şi Congresul Pan-African (PAC).

Īn 1960, ANC şi PAC au chemat la revoltă civilă sub forma unei demonstraţii nearmate īmpotriva introducerii permiselor obligatorii.

Consecinţa tristă a acestor demonstraţi a fost masacrul de la Sharpeville, unde 69 de persoane au fost ucise de poliţie, iar 178 au fost rănite.

Īn urma protestelor care au cuprins ţara, guvernul a decis la 8 aprilie 1960 să scoată atāt ANC-ul, cāt şi PAC-ul, īn afara legii. Epoca rezistenţei non-violente se sfārşise, cele două organizaţii fiind trecute īn clandestinitate, unde au īnfiinţat aripile armate Umkhonto we Sizwe (ANC: Lancea Naţiunii), şi Poqo (PAC: Doar Noi).