Imnul, veşnic motiv de controverse în lume

În multe state ale lumii, aducerea de ofense unui simbol naţional precum imnul sau steagul se pedepseşte fie cu închisoare, fie cu amendă, fie cu ambele. Iar pentru a deveni cetăţean francez ori american, spre exemplu, este necesară cunoaşterea imnului.

Potrivit legii franceze, de pildă, a batjocori imnul în timpul unui eveniment organizat sau supervizat de autorităţile publice este pasibil de amendă de 7500 de euro şi şase luni de închisoare, dacă gestul este făcut în cadrul unei adunări. Clauza a fost introdusă ca reacţie la un meci de fotbal unde imnul - La Marseillaise - a fost fluierat.

În Portugalia, potrivit articolului 332 din Codul Penal, cel care insultă Republica, steagul sau imnul naţional este pasibil de până la doi ani închisoare sau de o amendă echivalentă cu salariul respectivului pe 240 de zile. Pedeapsa este de un an închisoare şi salariul pe 120 de zile, în cazul batjocoririi simbolurilor regionale.

Deosebit de sensibili la aceste simboluri sunt şi chinezii. Nerespectarea lor poate duce la închisoare, amenzi, dar şi conflicte diplomatice. De pildă, în 2006, când preşedintele Jiang Zemin a vizitat Washingtonul, la ceremonia de pe peluza Casei Albe, imnul chinez a fost prezentat drept "imnul naţional al Republicii China" (adică numele dat Taiwanului, în loc de Republica Populară Chineză). Deşi era vorba de o greşeală inocentă, delegaţia chineză s-a plâns oficialilor americani şi a cerut ca eroarea să fie corectată, inclusiv pe site-ul Departamentului de Stat.

SUA au şi ele însă problemele lor când vine vorba de imn. De pildă, un mic colegiu de arte liberale din Indiana a interzis intonarea imnului la evenimentele sportive pe care le organizează, pe motiv că ar glorifica războiul, iar colegiul are o tradiţie puternic pacifistă. Imnul face referire la bombardarea Fort McHenry de către navele britanice, în timpul războiului din 1812. În America există o lege care stabileşte eticheta în privinţa steagului ori a intonării imnului. De pildă, când se intonează imnul şi este şi steagul ridicat, cetăţenii (chiar şi cei care nu sunt în uniformă) trebuie să se ridice şi să privească steagul, cu mâna dreapta aşezată în dreptul inimii.

Probleme are şi Marea Britanie, în special când vine vorba de imn la meciurile de fotbal. În urmă cu câteva zile, selecţionerul naţionalei Angliei, Fabio Capello, a cerut suporterilor englezi să respecte simbolurile altor ţări după ce aceştia au huiduit în martie imnul Ţării Galilor.

În Japonia, imnul naţional (ce fusese până atunci imnul împăratului) nu a fost recunoscut prin lege decât în 1999. Este însă criticat până în ziua de azi pentru rădăcinile sale monarhice şi pentru că ar glorifica militarismul. Dar legislaţia din 1999 nu indică unde sau când ar trebui intonat, chiar dacă în mod tradiţional este ete intonat la competiţiile sportive. Mulţi japonezi se opun ca el să fie intonat la evenimentele şcolare.