Nu tocmai „zero probleme” pentru economia Turciei

„Da, putem!” nu mai este un slogan electoral american, ci deviza care ghidează cultura antreprenorială a Turciei. Venitul pe cap de locuitor s-a triplat în ultimul deceniu, dar turcii se confruntă cu probleme economice care le pot compromite creşterea.

În timp ce Europa stagnează, Turcia înfloreşte în antecamera aderării. Potrivit Financial Times, în prima jumătate a anului, Turcia a înregistrat o rată a creşterii economice de 10,2% comparativ cu 2010. Puterea de cumpărare a crescut cu 60% pe parcursul ultimului deceniu, iar populaţia tânără şi dinamismul pieţelor interne constituie un veritabil catalizator economic şi, totodată, un transformator al tradiţiilor interne.

Factorul „încredere”

Cum reuşesc turcii să prospere într-un context global erodat de austeritate? Cheia de la poarta bunăstării se află în mâinile tinerilor, explică un bancher turc citat de Financial Times, în condiţiile în care peste jumătate din populaţie are sub 30 de ani. „O populaţie care creşte cu un procent anual de 1,1% este o supapă de siguranţă [pentru investitori]. Are nevoie de o mulţime de lucruri, vrea de toate,” apreciază el.

Apoi, în peisajul economic intervine factorul politic. Vicepremierul turc Ali Babacan a declarat că ţara se menţine departe de principalele boli care agravează criza financiară, de problemele din sectorul bancar şi finanţele publice. Babacan subliniază că „ceea ce deosebeşte Turcia de haosul din Europa este un guvern puternic,” care a reglementat activitatea bancară şi menţine datoria publică la un nivel redus. Într-adevăr, noua victorie în alegeri a premierului Recep Tayyip Erdogan, în vară, a permis stabilitatea guvernamentală necesară de pildă continuării investiţiilor în infrastructură, deci continuarea creşterii economice.

Totuşi, cea mai vehiculată explicaţie vizează ceea ce oamenii de afaceri numesc „factorul încredere.” Încrederea turcilor că vor reuşi, că pot să atingă scopurile pe care şi le propun, reprezintă particularitatea culturală care îi împinge spre prosperitate. Spiritul antreprenorial, avantajul comparativ din industrii precum cea a automobilelor sau aeronautică şi poziţia geostrategică – de pod către pieţele din Orientul Mijlociu, Europa, Asia Centrală – fac ca Turcia să avanseze prin forţe proprii, dar, în acelaşi timp, atrage şi atenţia tot mai sporită a marilor afacerişti.

Mai multe probleme...

Potrivit revistei Time, creşterea Turciei a încolţit în mare parte din doctrina „zero probleme” – bune relaţii cu vecinii, şi cu lumea externă în general, care au favorizat activitatea antreprenorilor locali. Cu toate acestea, în paradisul economic apar mai multe probleme: un deficit de cont curent de 10% din PIB; o inflaţie în creştere, de 3% doar în luna octombrie; devalorizarea lirei cu peste 20 de cenţi faţă de un coş stabil de valute, iar previziunile FMI indică faptul că economia turcă nu va mai galopa în viitorul apropiat. 

Umit Boyner, lidera celei mai mari asociaţii de business din Turcia (Tusiad) apreciază că principalul motiv de îngrijorare este dat de reacţia letargică a ţării în faţa creşterii. Ea consideră că turcii au fost copleşiţi de rezultatele economice spectaculoase şi au uitat să dea atenţie cauzei lor – atragerea constantă de investiţii. „Turcia are nevoie de investiţii directe, dar ca să le atragă trebuie să îşi ridice standardele de competitivitate, de transparenţă,” spune Boyner. În ce priveşte competitivitatea, Turcia ocupă doar poziţia 92 în clasamentul indicelui dezvoltării umane.

Actualmente, ţara se sprijină mai degrabă pe investiţii străine de portofoliu, care pot fi retrase mult mai uşor decât cele directe şi pot compromite rapid creşterea. De ce ezită investitorii? Un motiv este mărimea economiei subterane, estimată la 40% din totalul activităţilor. O altă cauză este imprevizibilitatea sistemului de taxare – spre exemplu, fondul de investiţii private TGP a plătit taxe de 3,3 miliarde de dolari în cinci ani de activitate în Turcia.

Totuşi, ţara continuă să fie un magnet al creşterii, iar dimensiunea pieţelor şi a cererii – un câmp gravitaţional al investitorilor. Pe timp de furtună în zona euro, în economia turcă e destul calm. „Miracolul economic” – este sintagma pe care Hillary Clinton a atribuit-o Turciei, un real indicator al potenţialului culturii „can do.” 

Diana Oprinescu urmează masterul de jurnalism tematic la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti – şi din toamnă face un internship la FP România.