Frontul Popular al Salvării Electorale a lui Putin

Premierul rus Vladimir Putin a lansat ideea formării unui front popular pentru alegerile parlamentare din decembrie. Analiştii politici susţin că partidul prezidenţial Rusia Unită se teme de un avans al opoziţiei, care a obţinut câteva victorii notabile în alegerile municipale.

Valul revoluţionar din lumea arabă n-a ajuns până în Rusia, deşi umblă pe străzile din Caucazul de Sud. La alegerile municipale din martie ruşii au votat masiv pro-Kremlin. S-a înregistrat însă şi o creştere a susţinerii populare pentru opoziţie. Comuniştii au obţinut victorii importante în regiunea Kirov, în ciuda barajului mediatic al puterii. În plus, chiar dacă partidul pro-Kremlin Rusia Unită a câştigat majoritatea celor 3.300 de alegeri locale organizate în 74 de regiuni, nu a mai obţinut decât susţinerea a jumătate din populaţie.

Aşa se explică ideea expusă de premierul Vladimir Putin la Volgograd, cu ocazia Zilei Victoriei, de a lansa un Front popular care să includă, pe lângă Rusia Unită, alte „formaţiuni politice, sindicate, activişti pentru drepturile femeilor, tineri şi veterani ai celui de-al Doilea Război Mondial şi ai incursiunii sovietice în Afganistan”.

Iniţiativa i-a luat prin suprindere chiar pe unii dintre membrii partidului de guvernare şi este considerată ineficientă de analiştii politici. „Este foarte necesar, pentru că trebuie să-i uneşti cumva pe oamenii activi politic”, a fost reacţia la cald a lui Robert Shelgel, deputat al Rusiei Unite, la întrebările puse de corespondenta FP la Moscova, Julia Ioffe. Corespondenta FP atrage însă atenţia că aceste grupuri nu există, pentru că dacă ar reuşi să supravieţuiască ca actori activi ai societăţii civile, nu ar face niciodată parte dintr-un front popular. În opinia ei, asemenea organizaţii ar putea apărea brusc în perioada preelectorală.

„Constituirea unui front popular este o idee vehiculată la fiecare scrutin în Rusia, mai ales în vremuri de criză. Se încearcă legitimarea Rusiei Unite ca formaţiune care răspunde nevoilor oamenilor, care-i înţelege şi vrea să-i includă într-o construcţie comună", explică analistul politic Masha Lipman. În opinia sa, este „o şmecherie care arată doar natura ad-hoc a politicii ruseşti”, menită să recâştige o populaţie tot mai nemulţumită de problemele economice şi „tot mai sătulă de Rusia Unită şi de retorica lui Putin”.

Julia Ioffe reaminteşte însă că popularitatea lui Putin a fost atuul principal al Rusiei Unite la alegerile din 2007, când actualul premier a fost locomotiva listei formaţiunii, chiar dacă formal nici nu era membru al partidului, şi a contribuit decisiv la scorul de 64% din voturi, obţinut de partid. În 2008, când a hotărât să conducă partidul, Putin a făcut apel la o alianţă de „indivizi care gândesc la fel”, legaţi de „dragostea pentru Rusia”. El s-a declarat îngrijorat de „unitatea spirituală a poporului”.

În perioada sovietică, formarea unui front popular compus din membri de partid şi non-afiliaţi, avea ca scop determinarea a cât mai mulţi oameni să voteze cu un anumit candidat. Acum se întâmplă la fel, dar încercările de a strânge voturi cu acest Front Popular sunt ca şi cum ai merge la pescuit cu o grenadă, crede Julia Ioffe.