Masacrul din Egipt: După revoluţie, ultraşii egipteni au revenit la vechile rivalităţi

Toată lumea acuză forţele de ordine că au asistat impasibile la violenţele dintre suporterii a două echipe fanion ale Egiptului. Cauza ciocnirilor de pe stadionul din Port Said, care au făcut peste 70 de victime, trebuie căutată într-o lungă tradiţie a huliganismului violent pe stadioanele de fotbal din Egipt.

Ultraşii egipteni au jucat un rol-cheie în revoluţia care a dus la înlăturarea regimului Mubarak datorită capacităţii lor de a acţiona ca grup unit. Ei erau într-un conflict cu forţele ministerului de Interne încă din 2007 şi au participat la incursiunea în birourile Securităţii de stat din februarie anul trecut, la asedierea ambasadei Israelului, cât şi la cele mai sângeroase ciocniri din piaţa Tahrir din noiembrie şi decembrie.

Galeriile celor mai populare cluburi de fotbal egiptene, Al-Ahli şi Zamalek au o istorie lungă de confruntări violente cu jandarmii şi între ele. Aceste grupuri au devenit cu atât mai puternice cu cât, odată cu căderea regimului Mubarak, forţele de securitate au fost aproape complet restructurate. Pentru prima oară, ultraşii fac legea pe stadioane iar orice provocare se poate transforma într-un masacru, scrie Foreign Policy.

Rivalitatea dintre cele mai titrate cluburi egiptene Al-Ahly şi Zamalek, datează încă de la fondarea lor, la începutul secolului 20, când primul era clubul naţionaliştilor şi opozanţilor faţă de dominaţia colonială britanică, iar celălalt era considerat clubul britanicilor, al asociaţilor egipteni ai acestora şi al monarhiei. Numai ura împotriva poliţiei şi a regimului Mubarak a reuşit să apropie cele două grupuri şi să le aducă împreună în piaţa Tahrir. „În timpul revoluţiei, ultraşii au jucat un rol important aducând în sprijinul protestatarilor experienţa lor de gherilă urbană în lupta cu forţele de ordine. Ei au barat accesul poliţiştilor în Piaţa Tahrir, ţinând vie flacăra revoluţiei. Dar după căderea lui Mubarak, au continuat să atace poliţia şi Consiliul suprem al Forţelor armate, care în opinia lor au confiscat puterea”, spune Sophie Pommier, specialistă în Egipt de la Sciences-Po, citată de Le Monde. 

În opinia cercetătoarei franceze, violenţele recente din Egipt se încadrează într-un context mai larg de violenţă pe fondul creşterii insecurităţii, a perspectivelor economice sumbre şi a frustrărilor tinerilor egipteni.

O tradiţie a violenţei

Ciocnirile violente dintre suporterii echipelor Al-Masry şi Al-Ahli, care au provocat moartea a cel puţin 74 de persoane, sunt fără îndoială cele mai grave incidente pe un stadion de fotbal din Egipt, dar ele nu sunt o surpriză, ci parte a unei tradiţii a huliganismului în fotbal.

Egiptenii au reputaţia de a fi unii dintre cei mai pasionaţi fani din lume, dar sunt cunoscuţi şi pentru violenţele care izbucnesc frecvent între suporterii marilor cluburi rivale Al-Ahly, al-Masry şi Zamalek. Aceşti ultraşi au un simţ al proprietăţii asupra echipelor lor şi sunt capabili să-şi atace şi propriii jucători dacă nu obţin rezultatul dorit, relatează BBC. Sau, mai rău, ca în cazul galeriei clubului Al-Masry care i-a atacat pe jucătorii şi susţinătorii clubului advers cu cuţite şi bare de fier chiar dacă echipa lor câştigase. 

În prezent, liderii galeriilor au tot mai multe dificultăţi în a-şi ţine în frâu oamenii. Deocamdată, susţinătorii echipelor Al-Ahli şi Zamalek au revenit în Piaţa Tahrir pentru a protesta împreună împotriva armatei şi poliţiei, care au permis, în opinia lor, măcelul de la Port Said.  „Cine a închis porţile stadionului? Cine a închis lumina? Peste 70 de morţi în 20 de minute, aşa ceva nu e  posibil”, se revoltă Abdel Aziz Hussein, un susţinător al echipei Al-Ahly. Dar după confruntarea cu poliţia şi armata, este de aşteptat ca ultraşii să revină la vechile rivalităţi.