Adevarul.ro

Faţă de revolta din Libia, în care rebelii au fost susţinuţi puternic de alte ţări cu bani şi cu arme în lupta lor împotriva lui Gaddafi, cea din Siria nu se bucură de un astfel de sprijin. Schimbarea puterii din Damasc ar putea modifica echilibrul actual de putere regional din Orientul Mijlociu. Vecinii Siriei se tem de izbucnirea de noi conflicte sectare, valuri de regugiaţi şi pierderea unor rute comerciale.

Reticenţa comunităţii internaţionale de a ajuta opoziţia siriană nu se explică doar prin lipsa perspectivei unor contracte lucrative de exploatare petrolieră, ci şi prin poziţia şi rolul central al Siriei în Orientul Mijlociu, scrie Ulrike Putz, corespondenta Spiegel la Beirut. Vecinii Siriei, Israel, Liban, Irak, Turcia şi Iordania au temeri diferite legate de consecinţele pentru regiune ale înlăturării lui Assad de la putere.

Liban: Hezbollah se teme pentru sponsorul ei

Chiar dacă ocupaţia siriană a Libanului s-a încheiat în 2005, Damascul mai are o mare influenţă asupra politicii Beirutului, prin aliatul său – miliţia şiită Hezbollah, care domină din vara lui 2011 guvernul libane. În plus, Libanul este unul dintre cei mai importanţi parteneri comerciali ai Siriei în regiune, cu un volum al schimburilor de 2,3 miliarde de euro pe an. O înlăturare a protectorului Assad, ar slăbi şi Hezbollahul care primeşte în continuare arme din Iran via Siria. Arsenalul miliţiei ar putea fi folosit împotriva Israelului dacă acesta ar mai ataca Libanul, sau pentru deschiderea unui front anti-Israel în sudul Libanului în cazul unui atac al acestuia asupra Iranului.  Nu întâmplător autorităţile libaneze au trimis armata la graniţa cu Siria pentru a-i opri pe fugarii sirieni să intre pe teritoriul libanez şi pentru a stopa contraband cu arme pentru rebelii sirieni. 

Opoziţia libaneză anti-siriană în schimb speră că o înlăturare a lui Bashar al-Assad ar aduce majoritatea sunnită la putere, ceea ce ar influenţa un rezultat similar în Liban.

Turcia: ieri prieten, azi duşman al lui Assad

La izbucnirea revoltei anti-Assad din martie anul trecut, Damascul şi Anlkara aveau relaţii foarte bune. Turcia devenise unul dintre principalii paterneri comerciali ai Siriei după semnarea în 2007 a unui acord de liber schimb. Premierul Erdogan a făcut apel la Bashar să răspundă revoltelor cu reforme. Pentru că Assad nu l-a ascultat, Turcia a devenit repede unul dintre avocaţii cei mai vocali ai schimbării de regim şi un refugiu pentru opozanţii sirieni. Mai mult, miliţia Armata Siriană Liberă are baza pe pâmânt turc. Turcia îşi apără propriile interese prin noua poziţie adoptată: în primul rând continuarea luptelor în Siria îi sufocă coridoarele comerciale către Peninsula Arabă.

Irak: Frica de extindere a violenţelor sectare

Numeroasele minorităţi sunnite şi kurde din Irak trăiesc mai ales în regiuni de la graniţa cu zone şiite şi kurde din Siria, aşa că ar putea trage şi Irakul într-un război sectar. În plus, în prezent 1,5 milioane de fugari irakieni trăiesc pe teritoriul sirian. Aceştia ar putea fi puşi din nou pe fugă de o escaladare a situaţiei din Siria.

Iordania: Siria controlează apa vitală

Regele Abdullah al Iordaniei a fost primul şef de stat arab care i-a cerut lui Assad să părăsească puterea. Iordania, care este un aliat al Occidentului şi care a încheiat pacea cu Israelul în 1994 , se teme însă că Damascul ar putea folosi controlul asupra cursului superior al Iordanului pentru a dăuna regatului haşemit. În plus, rutele comerciale cele mai importante spre Iordania trec pe teritoriul sirian.

Israel: mai bine un duşman previzbil, decât un duşman imprevizibil

Israelul se teme că o nouă conducere mai radicală siriană ar putea permite celor peste 500.000 de fugari palestinieni din Siria să-şi ducă lupta de eliberare de pe teritoriul sirian.