Cum îşi reformează Spania piaţa muncii - Agenda FP

Guvernul spaniol încearcă să reducă rata şomajului de 20% şi costurile ajutoarelor de şomaj cifrate la 40 de miliarde de euro prin stimularea firmelor care angajează şomeri cu contracte pe durată nedeterminată. După model german, se caută şi flexibilizarea prin reducerea programului de lucru. 

Aceste măsuri vor costa guvernul peste 700 de milioane de euro până în 2012, dar autorităţile speră că firmele vor fi încurajate să angajeze din nou, paradoxal, chiar şi prin faptul că la rezilierea contractului angajatorul nu mai trebuie să plătească angajatului 45 de zile lucrătoare, ci doar 33, relatează BBC.

La momentul izbucnirii crizei economice o treime din toţi muncitorii spanioli erau angajaţi cu contracte pe termen scurt, ceea ce facilita concedierea lor. În schimb angajaţii spanioli cu contracte pe durată nedeterminată erau printre cei mai bine protejaţi din Europa.

În ciuda opoziţiei sindicatelor faţă de noile măsuri de reformare a pieţei muncii, guvernul spaniol a reuşit să dea un semnal puternic celorlalte guverne europene şi pieţelor financiare că ţara este angajată în reforme structurale şi reducerea cheltuielilor bugetare.

Nu demult Spania era superstarul zonei euro mai ales datorită creditelor ieftine, care alimentau o creştere economică peste media europeană. Mai mult, ţara se lăuda cu 5 milioane de noi locuri de muncă.

Din 2008 încoace peste 2 milioane de oameni şi-au pierdut joburile iar şomajul a crescut de la 8% la 20% şi atinge 40% în rândul tinerilor de sub 25 de ani. Agenţia de rating Standard&Poor’s a retrogradat ratingul Spaniei iar centrele financiare ale lumii au început să-şi facă griji că aceasta ar putea deveni o a doua Grecie.

În prezent datoria ţării se ridică la 550 de miliarde de euro, echivalentul a 53% din PIB-ul din 2009. Faţă de datoria Germaniei de 73% din PIB, cea a Italiei de 115% din PIB şi a Japoniei de peste 200%, aceasta pare mică. Totuşi economiştii se tem că datoria suverană va creşte şi atrag atenţia asupra creşterii economice artificiale din anii de boom, scrie revista germană Spiegel.

Peste 800.000 de case au fost construite în fiecare an, mai multe decât în Germania, Italia şi Franţa împreună, iar sectorul construcţiilor constituia 11% din PIB. Odată cu izbucnirea crizei în 2008, prăbuşirea preţului imobiliarelor a dat o lovitură puternică economiei spaniole, care deja fusese afectată în sectoare vitale precum turismul şi agricultura.

Generaţia „nici-nici”

O altă problemă este că 30% dintre spanioli nu termină nici ciclul şcolar obligatoriu şi nu au astfel multe şanse de a se angaja. „Vorbim despre tineri fără diplomă de absolvire, care trăiesc cu părinţii lor şi care se simt inutili, dar nici nu simt că trebuie să facă un efort. Nu sunt nici studenţi şi nici muncitori”, explică sociologul spaniol Enrique Gil Calvo, citat de Spiegel .

Criza datoriilor, abia la început

Pentru Spania o treime din totalul creditelor ipotecare, în valoare de 165 de miliarde de euro, sunt problematice. Cele mai expuse unt băncile de economii. Banca Centrală spaniolă a fost nevoită să salveze bănci regionale de economii precum Caja Castilla La Mancha printr-o garanţie de 9 miliarde de euro. Şi banca CajaSur a fost plasată sub supravegherea guvernului şi a fost ajutată cu o injecţie de 550 de milioane de euro. Conform planului băncii centrale, doar 20 de bănci de economii vor mai rămâne.

Pe de altă parte, guvernul va economisi 65 de miliarde de euro până în 2013. Aproximativ 13.000 de joburi în sectorul public vor fi desfiinţate iar pensiile vor fi îngheţate în 2011.