Cât de puternică mai este extrema dreaptă în Germania

După descoperirea celulei neonaziste responsabile pentru o serie de zece crime, care au şocat Germania, se pune întrebarea cât de mare este pericolul reprezentat de extrema dreaptă. Dierk Boerstel, expert în extrema dreaptă la Universitatea din Bielefeld, explică într-un interviu pentru FP România că în zonele rurale ale Germaniei de Est se formează regiuni extremiste pe fondul şomajului mare, al plecării tinerilor educaţi şi al

Cât de puternic mai este extremismul de dreapta în Germania de astăzi? Mai este extrema dreaptă un pericol iminent pentru statul german, pentru instituţiile democratice şi pentru societate în ansamblul ei?

Mai întâi trebuie precizat că extremismul de dreapta nu poate fi echivalat total cu naţional-socialismul istoric. Şi totuşi el este periculos mai ales pentru cei care au fost urmăriţi din motive ideologice: imigranţi, evrei sau cei de alte orientări politice. Avem în Germania de câţiva ani încoace, în ciuda unor fluctuaţii, un număr mare de violenţe orchestrate de extrema dreaptă. Acestea nu pun în pericol statul în sine, ci climatul democratic din ţară. În primul rând folosirea forţei provoacă frică. Regiuni întregi sunt în continuare evitate de negri. În plus, este îngrijorătoare formarea unor regiuni extremiste model mai ales în zonele rurale ale Germaniei de est. Acolo structuri puternice de extremă dreaptă ating o democraţie slabă. Chiar dacă pericolul preluării puterii de către extremişti nu este iminent, problema persistă.


Sunt foarte diferite populismul de dreapta şi extremismul de dreapta? Ce diferenţe importante de Weltanschauung există între diferitele componente ale extremei drepte?

O diferenţă centrală este autopercepţia. Extremiştii de dreapta din NPD resping implicit sistemul democratic şi îndeamnă la o revoluţie naţional-socialistă. Populiştii de dreapta în schimb se definesc ca extrema dreaptă la marginea spectrului democratic. Pe lângă această diferenţă mare, NPD predică un naţionalism popular care se bazează pe legile rasiale. Populiştii de dreapta nu merg atât de departe.  Ei se axează pe respingerea integrării musulmanilor în Germania, iar unitatea pe care o cer ei este culturală, nu biologică. Totuşi există şi suprapuneri, de exemplu în cadrul personalului, al aderenţilor şi a sloganelor acestor partide. Mulţi experţi cataloghează, de aceea, populismul de dreapta ca un extremism de dreapta light.

De ce realităţi sociale profită aceste partide? Care este profilul membrilor şi alegătorilor lor?

Şi aici trebuie făcută distincţia între NPD ca partid de extrema dreaptă şi partidele populiste de dreapta. Populiştii de dreapta se angajează mai ales în oraşele mari şi încearcă acolo să încălzească politic problemele de integrare existente. Ei caută mai ales conflicte simbolice ca de exemplu în locurile unde se construiesc moschei, pentru a avea muniţia necesară unei critici suplimentare a integrării Islamului în Germania. NPD-ul în schimb are mici fiefuri în regiunile rurale cu structuri de autoritate slabă din Germania de est. Acolo au putut să-şi construiască structurile pe fondul unui scepticism răspândit faţă de democraţie, pe care NPD încearcă să-l exploateze. Există acolo o formă de golire a democraţiei. Şomajul este ridicat, iar tinerii cu educaţie bună părăsesc zona. Rămân în urmă doar bătrânii, frustraţii şi extremiştii. Această ameninţare ar trebui luată în serios pentru că este un teren ideal de recrutare pentru extremiştii de dreapta.    

Cum se recrutează noii membri şi din ce domenii şi pături sociale? Cât de importantă este propaganda prin new media ca Facebook, bloguri, Twitter, YouTube etc.? Sunt tinerii „o pradă uşoară” pentru extremişti?

Populiştii de dreapta se bazează pe puterea discursurilor. Extremiştii de dreapta fac acolo unde au structuri puternice o muncă de înregimentare susţinută a tinerilor cu mijloace puţine. Aici se încadrează şi cele prin Web 2.0. Multe intrări pe scena de extremă dreapta se produc astăzi prin mediul virtual, prin postarea pe bloguri, discuţii pe chat-uri sau pe noile reţele sociale. Un grup-ţintă special nu există. Oricine este interesat este primit cu braţele deschise. Dar există şi o legătură cu educaţia formală. Cu cât este mai ridicat nivelul de educaţie, cu atât mai scăzută este disponibilitatea de a se alătura unei mişcări de extremă dreapta.

Ultimul raport anual al Oficiului pentru Protecţia Constituţiei arată că membership-ul grupurilor de extremă dreapta a scăzut puternic. Cum explicaţi acest trend?

Acest lucru se explică mai ales prin disoluţia fostelor organizaţii mari de extremă dreapta DVU şi Republikaner, care s-au luptat între ele sau au fost devansate de NPD. Nu este un motiv de liniştire; pentru că în curentul extremismului de dreapta contemporan există tendinţa de a nu se mai organiza ca partid, ci ca mişcare socială nouă. Pe de altă parte, există un potenţial constant pentru extremă dreapta în societatea germană.

Este posibil să asistăm curând la o victorie electorală importantă a populiştilor de extremă dreapta sau a extremiştilor de dreapta, precum cea a lui Wilders în Olanda sau a Adevăraţilor Finlandezi în Finlanda?

O astfel de victorie electorală este improbabilă pe termen scurt. Sunt însă posibile succese punctuale la nivelul Land-urilor, care vor fi utilizate pentru proteste.  La nivelul Bund-ului partidele de extremă dreapta sunt prea slab structurate şi n-au figuri proeminente, lideri carismatici precum Wilders sau  Haider.