Ce ar putea câştiga România din ajutoarele de dezvoltare

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Politica de dezvoltare e un instrument foarte bun de politica externă şi economică. Mediul privat din Polonia şi Cehia a aflat că are beneficii dacă participă la asistenţa pentru dezvoltare. În România, sectorul privat priveşte cu reticenţă acordarea de ajutor.

România s-a trezit în situaţia de a ajuta alte ţări odată cu aderarea la Uniunea Europeană. După ce ani de zile a beneficiat de asistenţă din partea diverselor organizaţii internaţionale, Bucureştiul a trebuit să schimbe foaia şi să-şi facă o strategie de dezvoltare, proces început încă din 2005. Cum era normal şi previzibil, românii nu s-au aruncat spre locuri oarecum exotice pentru ei, ci au preferat vecinătatea şi zonele în care sunt angajaţi militar alături de aliaţi: Europa de Est (cu accent pe Republica Moldova), Caucazul de Sud (Georgia), Balcanii de Vest (Serbia), precum şi Irak, Afganistan sau teritoriile palestiniene. În 2010, bugetul alocat politicii de dezvoltare a fost de 3,8 milioane de euro, anul acesta de doar 2,7 milioane de euro. Uniunea Europeană are pretenţii mai mari de la noi. Vrea să ţintim spre 0,17% din PIB – ceea ce s-ar fi tradus anul acesta prin 200 de milioane de euro -, iar până în 2015 vrea ca UE12 să ajungă la procentul UE15: 0,33%.

La modul general, ONG-urile din UE12 se confruntă toate cu aceeaşi problemă: accesul la fonduri europene se face greu, deoarece ele nu au experienţă şi expertiză pe zone precum Africa Subsahariană. Iar Comisia Europeană preferă actori cu o astfel de capacitate.

De anul acesta, România contribuie şi la European Development Fund, un program extrabugetar, la care ţara noastră trebuie să dea 84 de milioane de euro pe patru ani.

Recipient sau donator?

Cum vede Ministerul de Externe derularea politicii de dezvoltare într-o ţară unde - potrivit unui sondaj – cetăţenii ar vrea să revenim la statutul de asistat şi să renunţăm la cel de donator – ne spune Mihaela Rutjens, cea care conduce Departamentul de Asistenţă pentru Dezvoltare din cadrul MAE.
„Cea mai mare provocare pe care o avem in următorii 10 ani e să schimbăm mentalitatea. În alte ţări, asociaţiile locale şi bisericeşti, primăriile se implică în ajutarea locuitorilor din alte ţări. Ştim şi noi din anii anteriori, ne amintim de asociaţiile bisericeşti din Germania care veneau în Trasilvania. Trebuie să fie un efort colectiv de solidaritate, să ne intre în mental”, precizează Rutjens, adăugând că începutul a fost făcut prin granturile acordate unor universităţi pentru a organiza mastere de dezvoltare internaţională.

Începutul este însă greu. La cursurile organizate la Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara, curicula nu este orientată spre politica de dezvoltare pentru că nu prea există profesori. Se fac cursuri de relaţii internaţionale, drept internaţional şi comunitar etc. Soluţia: profesori aduşi din străinătate, unde astfel de mastere nu sunt o noutate. 

„Politica de dezvoltare e un instrument foarte bun de politică externă şi economică. Şi din păcate nu am descoperit încă acest lucru, nici chiar în interiorul MAE”, recunoaşte Mihaela Rutjens. O altă problemă, văzută din unghiul autorităţilor, este lipsa de interes a mediului privat.

Anul trecut, Ministerul de Externe a organizat un seminar pentru a atrage atenţia că România va contribui la European Development Fund, de unde şi mediul privat poate accesa fonduri. Interesul sectorului privat a fost scăzut. „Nu ştiu care ar fi strategia de a-i atrage. Nu mă gândesc la Africa subsahariană. Nu ştiu care ar fi companiile româneşti care să se ducă în această regiune. Dar măcar în zonele de lângă noi, în Republica Moldova, în Georgia. Când am fost în Georgia şi am întrebat ce investitori români sunt mi s-a spus un singur nume: Dinu Patriciu. În rest, nimic. Păcat, că într-un fel banii pe care îi dăm la acest fond s-ar întoarce la noi”, mai spune Rutjens.

Experienţele celorlalţi

Intrate înaintea noastră în UE şi mai puţin afectate de criza economică, Polonia, Slovacia şi Cehia se descurcă mult mai bine. Cehia are încă din 2008 o agenţie proprie de dezvoltare, care jonglează cu un buget de 20 de milioane de euro. Participarea sectorului privat se ridică la 54%. În Slovacia există un parteneriat între MAE şi organizaţiile non-guvernamentale iar platforma de ONG-uri pentru dezvoltare este membru al Consiliului interministerial de coordonare. Practic, ministerul le co-finanţează proiectele pe care le-au câştigat la UE. Şi la capitolul implicare a mediului privat Slovacia stă bine: 35%.

În plus, spre diferenţă de alte ţări precum România sau Polonia, care acordă asistenţă mai ales pentru vecini, ajutorul pentru dezvoltare slovac este axat pe cele mai puţin dezvoltate ţări, în special pe Kenya, Sudanul de Sud şi Afganistan. 

În România, legislaţia nici măcar nu permite o confinanţare de către MAE a proiectelor cu finanţare europeană. Federaţia Organizaţiilor non-duvernamentale pentru dezvoltare din România (FOND) este partenerul MAE în domeniul ajutoarelor pentru dezvoltare, dar nu există un cadru legal de cooperare. „Încercăm un model similiar cu cel din Slovacia. Informal, colaborăm excelent. Ne-am consultat cu ei, aşa cum facem acum cu bugetul multianual. Încercăm să-i ajutăm, pentru că se zbat să rămână pe piaţă, olandezii au plecat, britanicii la fel, UNAID s-a retras”, explică şefa Departamentului de dezvoltare din cadrul MAE român. Ministerul îşi mai propune să creeze o reţea formată din ONG-urile din România şi Georgia, care au trecut prin experienţe similare.

Ajutorul pentru Moldova


„În timpul regimului Voronin nu s-a dorit asistenţă directă de la România, ci prin intermediul organizaţiilor internaţionale, şi asta am făcut, pentru că ne-am gândit că ajutoarele ajung la populaţie, nu la regim”, explică Mihaela Ruthjens. Pentru 2011, MAE a primit 10 proiecte de la autorităţile moldovene în domeniul sănătăţii – ajutor pentru renovarea Spitalului Municipal din Chişinău, centru regional de transfuzii Cahul, americanii au finanţat echipamentul medical -, agriculturii şi reformei administraţiei publice. Rutjens respinge ideea că ajutorul româneasc nu a ţinut cont de nevoile moldovenilor.  

 

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite