Cum ar putea Grecia să iasă din zona euro: două scenarii

Ministrul de externe şi premierul grec vin săptămâna aceasta la Berlin pentru a obţine mai mult timp pentru implementarea programului de austeritate cerut de troica formată din BCE, CE şi FMI. Se vorbeşte tot mai mult de ieşirea ţării din eurozonă. Doi cercetători români la Institutul de Economie Mondială explică în cea mai recentă ediţie a FP România care ar fi cele două căi prin care s-ar putea realiza Grexit-ul şi cu ce

Articol din ediția nr. 29 a FP România (iulie/august 2012), din 20 iulie la toate standurile de presă.

Deoarece lipseşte cadrul juridic care să reglementeze o asemenea speţă, dacă o ţară doreşte să părăsească Zona euro, trebuie să negocieze cu celelalte state membre un amendament la Tratatul de la Lisabona din 2007. Articolul 50 din Tratat oferă cadrul legal pentru o eventuală ieşire a unei ţări din Uniunea Europeană, dar nu şi abandonarea monedei euro. Pornind de la această prevedere, Grecia ar avea la dispoziţie două opţiuni.

Calea legală: „o nouă negociere de aderare care să prevadă o derogare în privinţa apartenenţei la Uniunea monetară (Zona euro).” 
Care ar fi consecinţele:
    Negocierile vor fi dificile, tensionate şi vor necesita extrem de mult timp. O eventuală separare, prin consens, de Zona euro va presupune unanimitatea celor 27 ţări semnatare ale Tratatului de la Maastricht şi va necesita ani de zile de negocieri şi ratificări. Ieşirea, peste noapte a unei ţări din Zona euro este practic imposibilă din punct de vedere juridic şi de neconceput, politic.
    Pe timpul negocierilor, în prima fază, investitorii, deponenţii şi companiile vor încerca să-şi minimizeze pierderile, iar băncile vor fi luate cu asalt. Un efect <de domino> se va declanşa în întreaga Uniune Europeană. Ulterior, până la finalizarea negocierilor, economia se va reaşeza pe alte baze, iar o parte dintre investitori ar putea reveni, făcându-şi calcule prin prisma noilor realităţi. Este varianta cea mai puţin rea, atât pentru credibilitatea Greciei, ca stat responsabil, cât şi pentru Uniunea Europeană, ca entitate, capabilă să facă faţă oricărei  situaţii de criză, fapt care-i va spori credibilitatea pe plan internaţional.
    Principiul „lex monetae” stipulează că moneda unei ţări ţine din punct de vedere juridic de ţara care a emis-o. Acest principiu este universal admis şi a fost confirmat şi de Curtea de Justiţie Internaţională. În baza acestei realităţi, contractele şi datoria externă a Greciei pot fi convertite în drahme, cu condiţia ca separarea ţării de partenerii din Zona euro să se facă pe o bază negociată şi consensuală.

Calea ilegală: retragerea unilaterală.

Ieşirea unilaterală a unei ţări din Zona euro constituie o infracţiune la Tratatele europene. În acest caz, doar justiţia ţării secesioniste (Grecia) ar putea recunoaşte dreptul ei de a converti datoria externă în moneda naţională (drahma). Va urma un şir interminabil de procese prin tribunalele internaţionale şi greceşti ale statelor şi companiilor afectate de această măsură. Este soluţia cea mai rea atât pentru Grecia, cât şi pentru comunitatea internaţională.
Care ar fi consecinţele:
•    Un efect de contagiune se va declanşa imediat în întreaga Uniune Europeană dar şi în economia mondială. Panica va da peste cap bursele de valori şi de mărfuri şi va zdruncina serios încrederea în sistemul bancar internaţional. Speculaţiile financiare în toate direcţiile vor lua locul pieţelor.
•    Peste noapte, Grecia se va transforma într-o ţară de mâna a treia, cu o credibilitate zero, anatemă care ar putea să o urmărească timp de decenii.
•    Ţările din Zona euro îşi vor reduce masiv prezenta pe teritoriul elen, fapt care va conduce la falimentul în masă al băncilor locale.
•    Grecia ar avea la dispoziţie 2 variante:
1.    Să-şi conserve datoria publică în euro - statul elen nu va putea folosi cursul de schimb pentru a influenţa favorabil nivelul datoriei publice, fapt care va conduce ţara la faliment;
2.    Să-şi convertească datoria în drahmă - devalorizarea masivă a drahmei pentru a creşte competitivitatea produselor exportate nu va putea opera eficient din cauză că Grecia nu dispune de capacităţi industriale orientate către export. În plus conjunctura pieţelor din Zona euro este suficient de proastă pentru a permite Greciei să opereze un transfer dinspre cererea internă către cererea externă;
•    Corolar: Economia Greciei, în ansamblu, este una necompetitivă. Numai în ultimii 9 ani deficitul comercial  cumulat a depăşit 320 miliarde de euro, mai mult decât cel al Franţei, o ţară cu o populaţie de şase ori mai mare şi un PIB de aproape zece ori peste cel al Greciei.

În concluzie, o eventuală ieşire a Greciei din Zona euro ar fi o decizie politică iresponsabilă, fără precedent în istoria modernă a Europei. Ar transfera o ţară considerată „leagăn al civilizaţiei” într-o „paria” modernă, cu consecinţe incalculabile în primul rând pentru Grecia. De aceea, rămânerea Greciei în Zona euro este singura soluţie raţională, atât pentru eleni cât şi pentru Uniunea Europeană în ansamblul său, chiar dacă efectele asupra fiecărei ţări în parte vor fi diferite.

Dr. Simona Poladian este directoare a Institutului de Economie Mondială al Academiei Române. Dr. Eugen Andreescu este cercetător la acelaşi institut.