Cât a profitat Germania de pe urma euro

Între 1998 şi 2011, Germania a avut una dintre cele mai reduse rate de creştere economică dintre toate ţările europene (1,4% din PIB pe an), faţă de 1,7% în Franţa, 2% Olanda şi 1,6% pentru întreaga eurozonă.

Percepţia generală în Europa că Germania este principala beneficiară a monedei comune este falsă, susţine un avocat neamţ din Marea Britanie. Majoritatea exporturilor germane nu sunt absorbite de eurozonă, nivelul salariilor şi veniturilor disponibile a rămas scăzut în Germania în raport cu cel al ţărilor sudice iar expunerea Germaniei la datoriile acestor state este îngrijorătoare.

Principalul argument al celor care susţin că Germania trebuie să plătească pentru statele puternic îndatorate din zona euro este că ţara a tras cele mai mari foloase de pe urma stabilităţii economice şi a eliminării riscurilor legate de curs şi de rata de schimb. Euro s-a apreciat mai puţin decât marca germană şi a contribuit la surplusul exporturilor germane.

Profesorul de drept european Gunnar Beck arată însă într-o analiză publicată de Asia Times că exporturile germane  „către restul lumii au crescut cu 154%, către ţările non-euro din UE cu 116%,  iar către zona euro cu doar 89% între 1998 şi 2011”. Mai mult, în 2011 exporturile germane către zona euro scăzuseră la 39%, de la 45% în 1998. Iar acest trend continuă şi în prezent, odată cu creşterea importanţei pieţelor emergente pentru produsele germane.

Tot în era euro, investiţiile şi consumul au scăzut în Germania ca urmare a unui flux mare de capital, investit în străinătate. În medie între 1995 şi 2008, 76% din toate economiile agregate germane (private, guvernamentale şi corporate) au fost investite în alte ţări. Acest export masiv de capital german a determinat un boom economic în sudul eurozonei, mai ales în domeniul imobiliar.

Între 1998 şi 2011, Germania a avut una dintre cele mai reduse rate de creştere economică dintre toate ţările europene (1,4% din PIB pe an), faţă de 1,7% în Franţa, 2% Olanda şi 1,6% pentru întreaga eurozonă. Abia în 2006, performanţa relativă a economiei germane a început să se amelioreze, dar rata creşterii economice a rămas mai mică decât cea a Suediei sau Austriei în perioada 2006-2011.

Venituri disponibile mici

În contrast puternic cu Europa de Sud şi Marea Britanie, salariile şi standardul de viaţă al germanilor n-a crescut timp de un deceniu şi jumătate, de la mijlocul anilor 1990.

Potrivit unui studiu al Lombard Street Research Institute, veniturile disponibile reale per capita au crescut cu doar 7% în perioada 1998-2011,  faţă de 13% în Spania şi în jur de 18% pentru Marea Britanie, Franţa şi SUA. „Germania este astăzi o ţară mai săracă decât multe ţări UE, şi asta în comparaţie cu 1998 când abia absorbise şocul reunificării”, apreciază Gunnar Beck.

Datoria mare şi solidaritatea sufocantă  

Cea mai mare problemă a economiei germane este însă datoria sa publică, care se cifrează acum la 2,1 trilioane de euro sau 82% din PIB. Chiar dacă aceasta este mult mai mică decât cea a Franţei, Portugaliei, Italiei, Irlandei sau Greciei, expunerea Germaniei la datoria acestor ţări, amplificată de Mecanismul European de Stabilitate, va creşte cu aproximativ 400 miliarde de euro. Luând în considerare şi alte ajutoare adiţionale pentru Grecia, Irlanda şi Spania, expunerea totală a Germaniei ar putea atinge 1,5 trilioane de euro. Iar cu noi ştergeri de datorii pentru statele sudice, datoria suverană germană ar creşte la 110% din PIB, producând noi şocuri pe pieţele financiare.

„În ultimii 15 ani Germania a fost una dintre economiile cu cele mai slabe performanţe din nordul şi centrul Europei. Germania a pierdut, n-a câştigat de pe urma euro.  Beneficiile precare  rezultate din pierderea încrederii în Europa de Sud, din creşterea cererii de produse germane din ţări din afara UE şi creşterea moderată a cererii interne germane vor fi erodate repede de plăţile pentru Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia şi Spania”, avertizează profesorul Gunnar Beck.