De ce adoptă israelienii modelul revoltelor arabe

Protestele din Israel, începute ca o banală reacţie civică online împotriva scumpirii brânzei de vaci – esenţială în dieta locală, s-au transformat într-o mişcare ce dă fiori reci guvernului. Înfruntă coaliţia care conduce Israelul un pericol similar cu dictaorii detronaţi în ţările arabe?

Protestele din Israel sunt puternic influenţate de revoltele care au marcat lumea arabă în această primăvară, consideră Gideon Levy, editorialist al ziarului Haaretz. „Obiectivele sunt diferite şi sistemul este diferit. Dar convingerea că mulţimile sunt importante şi că oamenii au dreptul să decidă pentru ei este aceeaşi. Cred cu sinceritate că Egiptul ne-a dat o lecţie”, a explicat Levy pentru BBC. Nemulţumirea populaţiei israeliene, chiar dacă este de altă natură decât cea a tinerilor din piaţa Tahrir, a atins punctul de fierbere. Protestatarii nu par să aibă doar o nemulţumire punctuală, ci o senzaţie că ceva este în neregulă în societatea lor.

Victoria protestului online faţă de preţul brânzei de vaci, care i-a determinat pe producători să scadă preţurile, i-a făcut pe protestatarii israelieni să mute focusul asupra altor probleme, încă şi mai serioase – piaţa imobiliară şi lipsa locuinţelor cu preţuri sau chirii acceptabile pentru oamenii simpli. Problema imobiliară din Israel este structurală pentru că terenul este naţionalizat într-un procent important şi este controlat prin intermediul unor agenţii birocratice ale statului. Este o reminiscenţă a epocii fondatoare a Israelului, când proprietatea statului asupra teritoriului avea o raţiune strategică. Din cauza birocratizării excesive, piaţa imobiliară are acum de suferit, iar cuplurile tinere şi cetăţenii cu venituri mici cheltuiesc un procent disproporţionat din venituri pe chirii sau rate la bancă.

Pe lângă protestele legate de piaţa imobiliară, autorităţile se confruntă şi cu o grevă a doctorilor din spitalele publice care se plâng de remuneraţie şi de condiţiile de lucru. Pentru a-l determina pe premierul Netanyahu să acţioneze – premierul deţinând şi portofoliul sănătăţii, şeful Asociaţiei Medicale Israeliene a intrat în greva foamei.

Nemulţumire difuză

Dar principala problemă pentru liderii Israelului este că protestele sunt spontane şi trădează o frustrare civică reală. Demonstranţii nu au un set concret de cereri, nu cer un tip fix de concesii ci exprimă o nemulţumire generală. Iar această senzaţie pare să fie confirmată de sondaje. Un recent sondaj de opinie publicat de ziarul Haaretz releva o largă susţinere pentru mişcarea de protest. Circa 87% din cetăţeni susţin protestul şi peste jumătate din respondenţi s-au declarat nemulţumiţi de felul în care autorităţile au răspuns valului de nemulţumire.

Deşi economia Israelului a înregistrat creşteri importante chiar şi în perioada crizei, iar şomajul a scăzut din 2004 până la 6%, în paralel s-a constatat o creştere a disparităţilor sociale.

Premierul Benjamin Netanyahu a recunoscut că există probleme reale şi a declarat că instituţiile statului vor încerca să soluţioneze nemulţumirile populaţiei. Cum?