Ce a neglijat România în relaţia cu Republica Moldova

Negocierea parteneriatului pentru integrare care trebuia să pună în aplicare intențiile exprimate în declarația politică ”Băsescu – Ghimpu” a durat mai mult de un an.

Autorităţile române n-au vărsat cele 100 de milioane de euro promise Republicii Moldova în 2010 ca asistenţă pentru dezvoltare. Criza politică de la Chişinău a fost folosită ca scuză pentru a nu demara proiectele de asistenţă iar negocierea Parteneriatului pentru Integrare a durat mai mult de un an, se arată într-un raport al CRPE.

Centrul Român de Politici Europene arată în raportul său anual privind relaţia dintre România şi Republica Moldova intitulat ”De la relansarea relaţiei la acumularea resţantelor”, că odată cu aderarea la UE, România are obligația de a deveni stat donator de asistență pentru dezvoltare (ODA), iar Republica Moldova (RM) este un stat prioritar pentru politica externă a României.  În 2011, biroul ODA al MAE roman a gestionat 2,3 milioane euro dintre care doar 800.000 au mers peste Prut. Proiectele României sunt majoritar derulate prin biroul local al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. CRPE recomandă înfiinţarea  unei Agenții Românești pentru Dezvoltare după modelul celor fondate de alte state estice active în Republica Moldova precum Polonia, Slovacia.

Deocamdată după aproape doi ani singurii bani cheltuiți efectiv au fost cei 8 milioane de euro ajutoare de urgență după inundațiile din RM din 2010. Iar problema structurală este că cele două ministere ale Dezvoltării de la București și Chișinău s-au dovedit incapabile să coopereze între ele. Ca urmare CRPE propune crearea unui Fond de Dezvoltare Comun România – Republica Moldova.  

În materie de proiectele energetice comune , s-au înregistrat progrese în privinţa găsirii de surse de finanţare pentru gazoductul Ungheni – Iași. Acesta ar urma să aibă o lungime de 42 km, din care 33 km în România și 8,9 km în RM și un cost total de 19 – 20 milioane de euro. România ar urma să finanțeze 80% din costurile acestui proiect, la care se adaugă o contribuție a Comisiei Europene prin programul trilateral România – Ucraina – Republica Moldova. Problema iniţială a fost că MoldovaGaz, compania care deține rețeaua de distribuție din RM are ca acţionar majoritar concernul rus Gazprom. România, susținută de Comisia Europeană, nu a dorit să finanțeze un gazoduct care urma să fie controlat de gigantul rus (scopul gazoductului fiind să reducă dependența RM de această companie). Viitorul gazoduct va fi însă în proprietatea statului moldovean, astfel că sunt şanse ca proiectul să se realizeze.
Greoiul parteneriat pentru integrare

Negocierea parteneriatului pentru integrare care trebuia să pună în aplicare intențiile exprimate în declarația politică ”Băsescu – Ghimpu” a durat mai mult de un an și din vara lui 2011 el așteaptă ședința comună de guverne, care trebuia să se întâmple inițial în iunie 2011 și a fost amânată de câteva ori. Mai mult de un an a durat negocierea unui document tehnic (aprilie 2010 – mai / iunie 2011), plus încă cele nouă luni (iunie 2011 – februarie 2012) în care s-a așteptat ședința de guvern pentru semnare - perioade descurajant de lungi pentru un parteneriat care altfel se bucură de susținere politică la cel mai înalt nivel.

Au existat însă câteva ministere precum cele ale Justiţiei şi Mediuluicare au cooperat eficient între ele.  În 2011 România a fost campioana proiectelor de twinning UE-RM. Consiliul Concurenței din România coordonează proiectul de twinning UE – RM la care mai colaborează Austria și Letonia și care își propune să aducă legislația de concurență din RM la standardele europene.

Mai sunt însă destule probleme în relaţia bilaterală. Referitor la gestionarea burselor pentru studenţii din Republica Moldova care învaţă în universităţile de stat din România, un raport mai vechi al CRPE semnala că 46% dintre aceştia nu obţin o diplomă – şi asta din vina celor care administrează sistemul.