16. 000 de indieni susţin agricultura Italiei

Membrii comunităţii Sikh din Pessina Cremonese participă la ceremonia de inaugurare a noului templu.

Imigranţii indieni ce lucrează în agricultură în inima Italiei sunt cei care ţin pe picioare o parte din renumita industrie alimentară a ţării. Şi nici măcar Liga Nordului nu face prea mare tam-tam în privinţa lor.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.

Alături de nume locale comune precum Ferrari şi Galli, cartea de telefoane din provincia Cremona a înregistrat un nume de familie din ce în ce mai frecvent: Singh. În ultimii 20 de ani, indienii imigranţi din Punjab s-au stabilit pentru a lucra în agricultură în inima Italiei, mai întâi muncind în ferme, deseori ca bergamini, precum sunt cunoscuţi muncitorii din acest domeniu în dialectul local.

S-a spus că dacă muncitorii indieni intră în grevă, producţia de Grana Padano, această celebră specialitate de brânză a câmpiei de lângă râul Po, care se pune în spaghetti, s-ar opri.
“Ei bine, nu ştiu dacă producţia s-ar opri, dar cu siguranţă ar crea multe dificultăţi”, a spus Simone Solfanelli, preşedintele filialei din Cremona a Coldiretti, cea mai mare organizaţie din agricultură. “Pot să vă spun că sunt indispensabili pentru agricultură”, şi pentru producţia de lapte din provincie – de un milion de tone pe an, cam o zecime din producţia de lapte din Italia, a adăugat el.

Schimb de generaţii

Indienii, mulţi dintre ei sikh, au ajuns în zonă chiar în momentul în care o generaţie de lucrători agricoli se retrăgea, fără a se întrezări vreun înlocuitor. “Au salvat o economie care ar fi dispărut pentru că tinerii nu vor să lucreze cu vacile”, a spus primarul localităţii Pessina Cremonese. Chiar dacă industria laptelui este în mare parte mecanizată astăzi, munca făcută de oameni este încă necesară 365 de zile pe an, a explicat el. Munca este împărţită în două schimburi de patru ore pe zi, cu o pauză de 12 ore. “Tinerii italieni nu vor să lucreze în acest program”, a spus el. “Ei preferă să lucreze în fabrici şi să aibă serile şi weekend-urile libere”.

A fost o potriveală norocoasă, pentru că mulţi imigranţi stiau deja de ce este nevoie pentru ca o fermă să funcţioneze. “Este un pământ al laptelui, şi mulţi dintre noi au vaci în Punjab”, a spus Jaswinder Duhra, care a trăit în Italia de 25 de ani, lucrând mai întâi ca bergamino şi apoi pentru una din cele mai cunoascute fabrici de brânză din Italia.

Nu există statistici oficiale despre cât de mulţi indieni lucrează în ferme aici, dar dl Solfanelli a spus că din cei 3.000 de muncitori în agricultură din provincie, o treime sunt indieni.

Un nou templu, o nouă casă

O măsură a prezenţei lor a fost inaugurarea de luna trecută a Gurduwara Sri Guru Kalgidhar Sahib, un templu sikh unde pot intra 600 de persoane lejer (chiar dacă de şase ori mai multe persoane au participat la ceremonia de deschidere de pe 21 august). A fost promovat drept cel mai mare templu sikh din Europa Continentală.

(…) Un deceniu de obstacole birocratice a trebuit să fie depăşit, s-au strâns bani de către comunitatea sikh, şi s-au făcut împrumuturi pentru a se obţine restul de până la 2 milioane de euro. Chiar dacă primarul a fost un susţinător activ al templului, şi o plăcuţă pe marginea drumului declară Pessina Cremonese ca fiind “lipsită de prejudecăţi rasiale”, a existat o opoziţie de la politicienii locali din Liga Nordului, partidul politic cel mai apropiat de discursul anti-imigranţi din Italia. Un mic grup de protestatari din Forza Nuova, un partid de extremă dreapta, a organizat o demonstraţie când s-a deschis templul. (…)

Vizitaţi India italiană!

Aproape 16 000 de imigranţi indieni sunt angajaţi în mod legal în agricultură în Italia, cu regiunea Lazio devenind cel mai nou pol al migraţiei, mai ales pentru lucrători sezonieri. “Trebuie să călătoreşti doar 100 de kilometri de la Roma pentru a descoperi o lume pe care marea majoritate a oamenilor o ignoră”, spune Patrizia Santangelo, un producător de film al cărui documentar despre comunitatea sikh din provincia Latina, “Vizitaţi India” va avea premiera în octombrie. “Trăiesc deseori în câmpuri, precum oamenii fără adăpost, şi pot fi plătiţi cu salarii mici, cu 2 până la 4 euro pe oră, pentru 12 ore de muncă pe zi”, a spus ea.

În nord, viaţa pare mai puţin aspră, cel puţin la suprafaţă. Mulţi dintre imigranţii indieni au devenit cetăţeni italieni. Mulţi au cumpărat case şi s-au stabilit aici cu familiile. (…)

Versiunea completă, pe Presseurop.eu/ro.