Noua generaţie de sacrificiu a Europei

Peste 2.000 de tineri au ocupat în urmă cu două zile centrul Madridului pentru a protesta împotriva şomajului. Protestele au cuprins toată ţara chiar în pragul alegerilor regionale. Şi în Italia şi Portugalia, tinerii afectaţi de lipsa de oportunităţi au de ales între emigrare şi contestare.

"Indignaţii ies în stradă", titrează cotidianul spaniol El Pais - citat de Presseurop -, a doua zi după manifestaţiile care s-au derulat în cincizeci de oraşe şi la care au participat mii de persoane. Protestele fuseseră organizate via unor reţele sociale prin platforma Democracia Real Ya, pentru a protesta împotriva reformelor economice, considerate "antisociale", şi puse în aplicare de un guvern "aflat în mâinile bancherilor". Născută în aprilie în mediu universitar, Democracia Real Ya "a reuşit să regrupeze numeroşi tineri în jurul cuvântului de ordine 'fără domiciliu, fără muncă, fără pensie, fără frică'", explică El Pais, care adaugă că mişcarea a publicat un manifest din care aflăm despre "îngrijorarea şi indignarea cetăţenilor în faţa consecinţelor crizei economice şi la răspunsul politic în faţa acesteia". El Mundo pune pe primul plan similitudinile dintre protestul spaniol şi "primăvara arabă", căci "oamenii, preocupaţi de corupţia politică şi de inacţiunea în faţa crizei economice şi sociale" se revoltă, "cu strigătul 'nu îi mai votaţi'". "Această revigorare a societăţii civile trebuie să genereze de fapt reacţia unei clase politice din ce în ce mai interiorizate", trage concluzia El Mundo.

Tineri şi neresemnaţi

Şomaj, precaritate, viitor nesigur: tineretul spaniol este lovit din plin de criza economică. Şi totuşi, el încă nu se revoltă, constata El Pais la sfârşitul lunii aprilie după câteva proteste sporadice. Mulţi analişti insistau asupra pasivităţii şi apatiei tinerilor spanioli, chiar în vremuri de criză. “Neîncrederea în politicieni ar putea să se manifeste sub formă de conflict sau sub formă de apatie sau dezinteres; cred că modelul adoptat este cel din urmă. Lipsa de tradiţie politică continuă să apese într-o ţară care nu este obişnuită să se mobilizeze, care nu are asociaţii puternice, sindicate înnoite cu fiecare generaţie”, explica Marta Gutiérrez Sastre, profesoară la Universitatea din Salamanca.

Sociologul Universităţii din Alicante, Antonio Alaminos, arăta că pentru un protest „de succes” este nevoie de stabilirea unor alternative şi obiective clare. Şi sociologul José Félix Tezanos susţinea că „tinerii nu au o atitudine puternică de revoltă, ci sunt perplecşi pentru că s-a încălcat contractul social”.

Lipsa de joburi şi accesul dificil pe piaţa forţei de muncă, în ciuda supracalificării prin titluri universitare, i-a adus pe tinerii spanioli în număr mare în stradă, contrazicând prognozele analiştilor şi îndeplinind promisiunea organizaţiei Tineri fără Viitor că „acesta este doar începutul”. În prezent şomajul în rândul spaniolilor este de peste 40%, dublu faţă de media europeană, iar jumătate dintre şomeri au mai puţin de 34 de ani.

Pasivitatea italienilor tineri

Şi în Italia tinerii sunt „ameninţaţi cu extincţia", scrie Corriere della Sera - preluat de Presseurop -, citându-l pe Giuseppe Roma - directorul Censis, Institutul italian pentru cercetare socio-economică, . Faţă de ultimul deceniu, cei cu vârste cuprinse între 15-34 de ani sunt mai puţini cu 2 milioane, ca rezultat al scăderii ratei natalităţii şi al creşterii emigraţiei datorate oportunităţilor profesionale.

În schimb, numărul de tineri italieni "Neets" (Not in Education, Employment or Training) a crescut la 11.2 %, faţă de 3.4 % în întreaga Europă, scrie cotidianul La Stampa. Spre diferenţă de Spania, unde procentul de tineri fără loc de muncă este de 40 % din care doar 0.5 % au renunţat să mai caute să se angajeze, în Italia, „mulţi tineri au acceptat inactivitatea ca un posibil stil de viaţă, iar relativa plasă a securităţii sociale oferite de familiile lor nu le învinge apatia”.

În plus, cei care deţin o diplomă universitară îşi găsesc şi mai greu de lucru, astfel încât faptul că doar 20.7 % din italieni mai urmează studii universitare complete nu mai este surprinzător, faţă de o medie de 33 % în restul Europei, adaugă cotidianul italian.

Şomeri portughezi cu diplomă

Şi în Portugalia se vorbeşte de aceeaşi generaţie tânără sacrificată. „Ţara nu a numărat niciodată atât de mulţi absolvenţi de studii superioare. Totuşi, niciodată nu a fost atât de dificil pentru tineri să-şi găsească un loc de muncă. Între precaritate şi resemnarea de a emigra, ţara este pe cale să piardă o generaţie întreagă”, avertiza cotidianul portughez Publico la sfârşitul anului trecut.

Şomajul în rândul tinerilor este de două ori mai ridicat decât în cel al populaţiei totale. Dintre angajaţi, doar o treime scapă de trista regulă a contractului pe durată limitată. Ca urmare nu este de mirare că mulţi tineri decid să-şi părăsească patria pentru a-şi căuta norocul în altă parte. În ultimii zece ani, fluxurile migratoare au atins proporţii nemaivăzute din 1960, iar recenta scădere relativă se datorează doar izbucnirii crizei şi în străinătate, mai arată cotidianul portughez.

Elisio Estanque, profesor de economie şi cercetător la Centrul de studii sociale al universităţii din Combria arată de ce un scenariu de contestare, precum cel spaniol, nu este probabil în Portugalia. „Instinctul de supravieţuire şi individualismul au creat printre tineri o anume rezistenţă la formele colective de luptă. Sindicatele trebuie să găsească modalităţi de a-i sensibiliza şi mobiliz. Pe de altă parte, individualismul este bine asumat în timpuri prospere, când oportunităţile există. Totul se schimbă pe timp de criză”, crede Estanque.