De ce nu mai funcţionează Congresul american?

Sistemul electoral american şi inabilitatea aleşilor de a colabora dincolo de liniile partidelor subminează funcţionarea eficientă a forului legislativ din Capitol Hill. În ultimele două decenii, polarizarea politică a devenit din ce în ce mai pronunţată, iar astăzi disensiunile dintre republicani şi democraţi ameninţă însăşi funcţionarea statului, scrie Norman Ornstein, membru al American Enterprise Institute.

Observator al vieţii politice de la Washington în ultimele patru decenii, Ornstein este autorul unei lucrări care analizează funcţionalitatea Congresului american în ultimele decenii, oferind soluţii pentru problemele care transformă legislativul american într-o instituţie din ce în ce mai ineficientă.

“Congresul 111, ce a funcţionat în primii doi ani ai preşedinţiei lui Obama, a înregistrat câteva realizări legislative majore, printre care un pachet de stimulare a economiei, o reformă majoră asupra reglementării sistemului financiar şi o reformă a sănătăţii. Dar toate aceste legi au fost validate după lupte partizane care i-au nemulţumit pe americani. Şi uite ce avem acum: un dezastru pe termen lung, provocat de datorii, la care avem soluţii bipartizane, care sunt respinse sau ignorate în interiorul Congresului; un impas în chestiunea superficială de ridicare a limitei de îndatorare, care pune SUA în pericol de a intra în incapacitate de plată; lupte la baionetă asupra unor legi importante ca reforma din sănătate şi cea a regularizării financiare; nicio acţiune legislativă în materie de schimbare climatică, crearea de locuri de muncă sau curenta criză a ipotecilor”, scrie Ornstein, în ediţia online a revistei Foreign Policy, explicând impasul în care se află actualul Congres.

Din start, Părinţii Fondatori au imaginat un sistem politic care să absoarbă frustrările sociale şi, în urma negocierilor şi compromisului – ambele procese lungi şi complexe – să ofere soluţii care să garanteze funcţionarea statului şi a instituţiilor sale. De aceea, explică Ornstein, sistemul politic american a fost întotdeauna dezordonat şi competitiv. Totuşi, chiar şi în perioade dificile, de polarizare extremă, ca în epoca Vietnamului şi a Watergate-ului, Congresul a continuat să funcţioneze pentru că un număr important de congressmeni erau dispuşi să treacă peste diferenţele ideologice şi să susţină propuneri legislative bipartizane.

În timp, această colaborare peste liniile de fractură ideologică s-a estompat. Pentru prima data în istorie, în Congresul care a funcţionat în primii doi ani ai prezidenţiatului lui Barack Obama, cel mai conservator senator democrat a votat mai la stânga decât cel mai liberal senator republican. Aşadar, poziţiile au devenit ireductibile.

Unul din motive este modul de funcţionare a sistemului electoral. Alegerile primare, în care sunt invitaţi doar simpatizanţii înregistraţi ai partidului să se pronunţe asupra oportunităţii alegerii unui candidat sau a altuia, trimit în luptă concurenţi “mai puri ideologic”, care sunt mai pe gustul nucleelor dure ale partidelor. Dar, odată ajunşi în Congres, aceste persoane au dificultăţi să colaboreze cu oameni poziţionaţi antagonic din punct de vedere ideologic. De asemenea, polarizarea instituţiilor de presă şi apariţia canalelor new media, determină pe legislatori să cedeze cerinţelor (mai) radicale ale propriilor susţinători şi electori.

Deşi mulţi membrii ai Congresului înţeleg aceste probleme, explică Norman Ornstein, ei nu pot acţiona din cauza “culturii şi atmosferei politice” din ţară. Ceea ce înseamnă că legislativul american va deveni, în viitorul apropiat, din ce în ce mai disfuncţional.